Citat:
În prealabil postat de anonimaf
sunt casatorita civil de 1 an de zile, asta dupa ce am avut o relatie cu sotul meu de aproape 10 ani, de cand eram pe bancile liceului..am crezut ca putem muta muntii impreuna.
pe Dumnezeu il simt departe...si nu pot sa ma abtin sa nu ma razvratesc, sa nu-L intreb de ce?
ma gandesc sa divortez...dar nu pot, il iubesc totusi...
dar nu mai am puterea sa o iau de la capat, si ma intreb daca mai are rost...
|
Daca nu exista casatorie religioasa in fata Lui Dumnezeu, ci va leaga doar un act civil, realtia voastra este una de concubinaj, lipsita de binecuvantarea Lui Dumnezeu. Toata jertifirea la care te indeamna colegii de forum intra in datoria ta daca ai fi fost sotia lui in fata Domnului, dar tu nu esti. Ramane deci la latitudinea ta daca vrei sa-ti legi viata de un om cu o patima atat de grea. Parerea mea e ca ar fi mai bine sa fuuuuuuuuuuuugi de el cat mai departe, sa uiti si sa iti iei viata de la capat, tinand de data asta seama de lectia primita.
Pentru ca te razvratesti impotriva Lui Dumezeu, as vrea sa te intreb insa, de ce ati avut o relatie de 10 ani pana cand in sfarsit ati facut casatoria civila si de ce nu ati facut si o nunta crestineasca cum se cuvine la inceputul vietii de familie? Nu cumva situatia de acum este o lucrare gresita a voastra. NU ma refer la o pedeapsa divina, ci doar la diferite greseli, mai mari sau mai mici, dar care in final sa duca la dezastrul prezent.
Sa o iei de la capat cu acest om ar avea rost numai daca ar fi vindecat complet (psihterapie, viata duhovniceasca...).
Mai bine vorbeste cu parintii tai. Iti dai seama ce durere va fi pe ei, cand vor afla ca nici macar nu le-ai spus.