Si totusi...o casnicie nu trebuie sa se bazeze pe santaj emotional si nici sa se incurajeze o astfel de stare de lucruri. Cam inainte de a gresi sau persista in greseala..e indicat sa ne gandim cum ar fi sa fim abandonati, nu sa ne santajam partenerul ca ne sinucidem daca pleaca dupa ce gresim...dar cat e langa noi sa fie invizibil, si tot asa!
Nu trebuie sa se si desparta neaparat, dar e indicat totusi ca el sa vada ca se poate ajunge si la asta din cauza unui asemenea viciu...si sa simta si cum ar fi chiar, dar nu nici macar sa ia in calcul aceasta posibilitate....cand atatea cupluri s-au risipit din cauza acestui viciu.
Ba conteaza si parintii lui, si mai mult parintii ei...nu in masura in care sa ii indurereze deocamdata pe unii, sau sa se bizuie prea mult pe ceilalti, dar eu cred ca nici nu iti poti indurera parintii prin faptul ca ar simti ca ceva nu e in ordine, sau cine stie ce ganduri si-ar face...pentru ca sunt parinti pe care ii distruge suferinta copilului si neimplinirea lui in casnicie!!!
Asa ca e putin cam deplasat sa sufere cine stie cati oameni, pentru un om care nu face un minim de efort sa se redreseze...si sa isi vada de familie, viitor...responsabilitati!
Conteaza jertfa si lupta unuia, numai daca intr-un final...si in cazul celuilalt incep sa se vada roadele, altfel...nu poate inseamna ca cei doi sunt un trup, ci fiecare cu treaba lui...