Se spune ca adevaratii oameni au murit pentru o idee. Si cred cu tarie ca acest principiu il pot aplica si in cazul mortii lui Iisus Hristos, si Apostolilor si Sfintilor.
Exemplara ar fi moartea detinutilor de la Sanatoriul Tg. Ocna(pentru tuberculosi). Abia aparuse streptomicina, un medicament care avea rezultate extraordinare si le era trimisa in pachete. Fiind controlate, acest medicament era oprit si furnizat doar in urma schimbul anumitor informatii. Multi au ales sa nu o primeasca si sa se sacrifice. Tocmai... ideea face totul. Poti sa traiesti supus instinctului de conservare, sau sa fii altruist, si astfel cufundat in utopie, la indemana nedumeririlor celorlalti.
Un citat al Fericitului Augustin spune:"M-ai facut dupa chipul Tau,Doamne, si nelinistit este sufletul meu pana se va odihni intru Tine!".Important nu este sa mori,important este "muritul".
E destul de greu de facut o diferentiere intre Sfintii care mor la batranete si cei care mor prin martiraj. Asta pentru ca avem tendinta de a ne raporta la cele materiale, la ceea ce intra sub incidenta fenomenologiei perceputa de simturi. Avem deprinderea unei gandiri materialiste, fiziologice in faza incipienta.
Cred ca exista in fiecare moarte o semnificatie, un inteles. Dar cred ca premisa intrebarilor e gresita. Mai corect ar fi sa ma intreb: eu ce as face daca as fi pus sa aleg?
|