[orthodoxia.i.thanatos]

În prealabil postat de Danut7

Parerea mea daca e asa cum cred eu, e ca BOSV s-a pripit cand a decis sa se rupa de Biserica.Desigur sinaxarul nou are imperfectiunile lui din punct de vedere organizational bisericesc insa nu e un dezastru absolut din punct de vedere festiv,mai ales unul demn de o schisma.Avand in vedera ca Biserica inca mai pastreaza si tine Pascalia veche as spune ca s-a exagerat si inca se mai exagereaza putin.Ar fi putut cei care acum sunt BOSV sa faca doua lucruri.Unul dintre ele sa incerce sa ajunga la un consens si sa creeze o reforma asupra sinaxarului, tinand sarbatorile festive traditionale importante atunci cand se cuvine sau sa tina in continuare sinaxarul vechi , insa sa nu se rupa de Biserica.Am inteles ca cei de la sf munte sunt tot pe calendarul vechi.Calendarul gregorian e sub anatema.Biserica in primul rand nu trebuia sa recurga la acest calendar.A fost o greseala.Desigur nu afecteaza aproape deloc acest calendar ortodoxia doctrinara insa afecteaza ortodoxia organizationala si festiva, care personal as numiio importanta in Biserica.Personal sunt curios sa vad daca au mai existat anumite puncte si decizii sinodale puse sub anatema care mai tarziu au fost ridicate in istoria mai veche a Bisericii.In acest caz putem vorbi si de o reforma asupra calendarului, insa cea mai frumoasa reforma ar fi intoarcerea la cel vechi :).De ce nu se fac discutii in acest sens?

Vreau sa va zic ca cu strangere de inima am facut acest post am incercat sa fiu obiectiv cat mi-a stat in putinta.Cu lucrurile sfinte nu e de joaca.Orice schimbare si periclitare cat de mica a lucrurilor sfinte conteaza.Pentru ca Biserica trebuie sa fie sfanta si curata absolut , ca si pe cei ce vor sa se sfinteasca sa-i faca sfinti desavarsiti in lumina curata si neintinata a adevarului.

Efortul tau de a te detasa de patima si a judeca obiectiv situatia este cit se poate de apreciat. Eu iti inteleg perfect rezervele pentru ca si eu m-am nascut pe Stilul Nou si am crescut cu credinta ca ma aflu in Ortodoxie. In acest fel nu poate veni decit ca un soc sa descoperi ca, de fapt, credinta ta nu este chiar ortodoxa, ca a fost reformata in parti importante ale doctrinei pentru a o face toleranta fata de confesiunile heterodoxe. De sigur, acest ecumenism nu este foarte evident si la nivel de parohie pentru ca Bisericile ecumeniste au ramas cit de cit ortodoxe in ritual, chiar pastreaza crezul de la Nicaea, desi a inceput sa-si faca simtita prezenta si acolo prin saptamina de rugaciune ecumenica, prin atitudinea favorabila vizibila a clerului spre celelalte confesiuni si printr-o relaxare vadita, pina la anulare in aplicarea multor canoane. Dar celui cu adevarat interesat de ortodoxie nu poate sa-i scape nici modificarile profunde pe care le introduce ierarhia ca urmare a dialogului ecumenist. Practic, astazi, dupa 85 de ani de promovare a ecumenismului, Bisericile aflate in comuniune cu Patriarhul Ecumenic sint in pozitia in care accepta toate ereziile introduse de Biserica Romano – Catolica de-a lungul timpului (prin ridicarea anatemei de la 1054), recunosc tainele Bisericii Romano – Catolice (vezi acordul de la Balamand din 1993 si declaratiile unor inalti ierarhi), chiar daca nu sint inca in comuniune euharistica cu Roma si considera monofizismul ca si traditie locala a Bisericii Ortodoxe (vezi acordul de la Chambesy din 1990). Toate acestea sint lepadari oficiale de ortodoxie. Noua doctrina in plina scriere a Bisericilor ecumeniste a incetat sa mai fie ortodoxa pentru ca Biserica lui Hristos a fost deja redefinita, devenind Biserica care include Biserici de traditii diferite, ortodoxa, romano – catolica si orientala (monofizita – cum sint armenii si coptii). Crezul Nicaean poate fi pastrat nealterat pentru ca nu vine in contradictie cu sensul ecumenist dat Bisericii lui Hristos, chiar daca contrazice invatatura Sfintilor Parinti, care, oricum, a fost declarata demult caduca in toate cele ce afirma numai Biserica Ortodoxa ca pastratoare a Adevarului lui Dumnezeu sau impiedeca deschiderea ecumenista.

Schimbarea de calendar s-a facut in mod abuziv si violent atit in Grecia, cit si in Romania. In ambele tari a existat rezistenta populara si organizata fata de schimbarea de calendar. In Grecia, laicatul si clerul s-au constituit in asociatie a ortodocsilor traditionali care a incercat inclusiv prin discutii purtate la nivel academic sa intoarca decizia din 1924. Din pacate, agenda regimurilor statale din ambele tari prevedea hotarit reformarea ortodoxiei care era vazuta ca un obstacol in calea progresului national. Asa se face ca l-a scurt timp s-a declansat persecutia violenta impotriva ortodocsilor traditionali. Bisericile le-au fost confiscate sau darimate, clerul arestat si mirenii batuti cind se adunau ca sa tina Sfintele Slujbe dupa calendarul vechi. Cu toate acestea, in 1935 in Grecia inca existau mai bine de 800 de biserici si manastiri care urmau calendarul bisericesc si care, bineinteles, nu se aflau in comuniune cu Biserica oficiala. In Romania, cu citiva ani inainte de al doilea razboi mondial, marea majoritate a preotilor BOSV erau arestati, multi au murit in puscarii. Persecutia a tinut pina in 1955 in Grecia si pina la 1990 in Romania. In 1950 inca in Grecia preotii calendaristi erau arestati, batuti si li se taiau barbile inainte de a li se da drumul. In Romania, Manastirea Adormirii Maici Domnului din Bucuresti era darimata in 1983 pentru a treia oara. In toata aceasta perioada Biserica a dat martiri, cum ar fi Catherine Routis din Attica, o tinara mama care in 1927 a aparat cu pretul vietii un preot atacat de jandarmii trimisi sa aresteze preotul si sa imprastie multimea adunata pentru priveghi in ajun de sarbatoare (“At the right hand of the Lord now standeth Catherine, crowned in everlasting light and crying out in endless joy: O Christ, my Bridegroom, Thou art the strength of them that honour the boundaries the Fathers set.” – kontakion).

Ecumenismul a inceput oficial in Biserica Ortodoxa in 1923 cind calendarul a fost schimbat la Constantinopol. Daca la inceput a fost perceput ca o perturbare grava a vietii bisericesti ca urmare a reformarii calendarului, astazi efectele sale sint inmiit mai grave prin renuntarea la invatatura fundamentala a Bisericii Ortodoxe conform careia numai Biserica Ortodoxa este Trup al lui Hristos. Fara aceasta invatatura nu mai exista nici ortodoxie