[Mihnea Dragomir]

În prealabil postat de OmuBun

E foarte greu de acceptat, in mod logic, ca un mirean pacatos, dar care se pocaieste in ultimii ani de viata, sau poate chiar mai putin, poate sa "imparta" Raiul cu cei care si-au pus toata viata la picioarele Lui Iisus.

În mod logic, da. Numai că cele ale Domnului nu sunt în întregime logice. Nici ilogice nu sunt. Sunt a-logice. Cum e posibil ca un lucrător puturos care vine la caşcaval în ceasul al unsprezecelea să ia aceeaşi plată cu cei care lucrează de mult acolo ? Este ilogic. Aproape revoltător ! Aşa a gândit şi fratele cel mare al fiului risipitor: va să zică vine ăsta care a pierdut banii lui tata cu femei uşoare şi a ajuns să mânce roşcove şi tata pune de taie bunătate de viţel gras ??? E ilogic ! E revoltător ! Refuz să mai stau la aceeaşi masă cu un astfel de om şi chiar cu tata ! Şi uite-aşa, din cauză că nu citise parabola ceasurilor, fratele cel mare a ajuns mult mai jos decât fiul cel risipitor. Şi, dacă citim Cartea până la sfârşit, vedem că atât de mult a ajuns să îşi urască tatăl fiindcă a dat şi altora ce credea că i se cuvine lui, încât l-a omorât.

Da ! E adevărat că sunt mule case în împărăţia cerului ! Mai e asemănată împărăţia această cu o masă de ospăţ la care sunt multe locuri. Nu toate de acelaşi rang, dar viţelul gras este mult şi ajunge pentru toţi, ca să se bucure de el mai mult decât pot să gândească cu gândul. Noi nu ştim după ce dumnezeieşti criterii se face împărţeala pe locuri la masă. Părerea mea personală e că nu după "vechime", ci după sfinţenie. Adică, cei care L-au iubit şi din iubire Lui I-au slujit şi la picioarele Lui au aşezat viaţa lor vor sta mai aproape de el şi chiar vor co-adminsitra împărăţia Lui şi cu El vor împărţi moştenirea Tatălui Ceresc. Cei care vor îndeplini criteriile minimale pentru mântuire, care nu vor încălca Decalogul din teamă de iazul cel de foc, se vor mântui şi ei şi vor şedea la masa Lui, dar aşa, mai de-o parte. Cu toţii, însă, se vor bucura de lumina Lui şi de vederea feţei Lui. Această "viziune beatifică" este darul tuturor celor din Împărăţia Cerului, chiar dacă unii vor avea un grad de slujire, alţii altul.

Să se îndure Dumnezeu de noi, măcar un loc în tinda ospăţului veşnic să prindem !

Cat despre ideea de a-L vedea pe Dumnezeu, din cate stiu eu, asta este cu neputinta. Dumnezeu este o stare, este "absolutul"

Eu cred că Dumnezeu este o persoană. Nu este El persoana aceea care pe primul nostru părinte îl întreabă "Ce-ai făcut ?" Mai târziu, nu spune el aşa, ca de la om la om: "Ascultă, Israele!" ? E o persoană. Are voinţă, are iubire. Şi încă ce voinţă şi ce iubire ! Atâta doar, că nu are chip. Normal, e spirit. De văzut Îl vom vedea. Nu Îl vom putea cunoaşte nici atunci, dar ne vom bucura de vederea "feţei" Lui. Să sperăm !