Cei care fac anumite fapte (catedrale, etc) isi vad de ale lor,
iar noi... in loc sa ne vedem de ale noastre, vedem tot de ale lor.
Nu este bine... ne umplem de pacate pentru lucruri pe care oricum nu le putem schimba.
Biserica nu va fi biruita nici macar de portile iadului, cu atat mai putin de noi insine, cei ce ne straduim a ramane in ea.
Oricat "ne'am stradui noi sa o daramam", prin faptele noastre, ea va ramane curata si sfintitoare !
Sa nu ne umplem de judecata, caci ajungem sa nu ne mai diferentiem cu nimic de cei pe care ii judecam.
P.S. Sunt de acord cu voi, in inima mea.
Dar hai sa ne vedem de ale noastre, sa dobandim harului Duhului Sfant.
Intre ierarhi sunt si sfinti, nu va indoiti de asta. Domnul este cu ei, asa ca aveti pace.
Va recomand un articol mult drag inimii mele, scris de Contantin Noica:
Bisericutele noastre
"Recitesc, la capatul calatoriei: "Sunt incantatoare bisericutele acestea ale Bucovinei.." si ma cuprinde revolta. Cum, asta e impresia rezumativa, asta sa fie exclamatia finala fata de tot ce ti-a trecut pe dinaintea ochilor, cand cercetezi intaia oara Bucovina? Exclamatia e a unui strain. A unui strain din Apusul catedralelor si al gigantescului de factura gotica. E treaba lui, la urma urmelor, daca pierde masura adevarata a lucrurilor si califica pe numele lor mic infaptuiri mari ale trecutului romanesc"