Este un subiect interesant si nu asa simplu cum pare la prima vedere.
Pe de o parte sunt de acord ca limbajul liturgic nu trebuie banalizat (Jane, ai inventat tu traducreile astea sau le-ai luat de undeva?), pe de alta cred ca nici nu ar trebui sa se departeze extrem de mult limba Bisericii de limba lumii. Trebuie ca noi crestinii sa pastram antinomia 'in lume, dar nu din lume', trebuie in acelasi timp sa fim ci cetateni ai acestei lumi, pe care avem menirea sa o transfiguram, si sa fim cetateni ai Imparatiei lui Dumnezeu. Trebuie pastrat acest echilibru, neaparat, si in limbaj.
Este greu cand exista deja un limbaj liturgic consacrat. Dar cum ziceam, romanii au macar o limba care este inteligibila, si care a mai fost si este adaptata, nu este batuta in cuie ca la greci, de exemplu. Trebuie multa intelepciune si mult simt al limbii din patea traducatorilor ca sa nu se piarda nici profunzimea, nici inteligibilitatea, si modernitatea sa intre in acest limbaj doar in limitele pe care le admit primele doua criterii.
__________________
"Dacă nu putem fi buni, să încercăm să fim măcar politicoși." (Nicolae Steinhardt în Jurnalul fericirii)
|