[ory]

Exact Mirela, ai pus punctul pe " i " in ceea ce priveste acest subiect . si pe mine m-a intrigat uneori, dar stiu ca multe din legile oamenilor sunt doar ale oamenilor, iar ale Lui Dumnezeu imi par altfel, deseori.
Cred din toata inima ca Dumnezeu judeca altfel lucrurile, se spune ca da omului atat cat poate duce, si totusi ,daca ajungi la sinucidere, deja a avut mult prea mult de dus .
Bine-nteles, credinciosii ar sari cu gura ca cel sinucigas este necredincios, este lipsit de smerenie si asa mai departe, insa, numai Bunul si Milostuvul Dumnezeu stie ce a fost in sufletul acestuia si doar El este in masura sa-i judece viata si moartea, omul, respectiv preotul, ar trebui sa-si faca datoria fiindca suntem oameni cu totii.
Pana la urma, acea slujba reprezinta o managaiere spirituala, reprezinta tot ceea ce mai poti face pentru un om care nu mai este, exact cum sunt toate celelalte rugaciuni, de ce ar fi slujba de inmormantare departajata ?
Este foarte trist, chiar ingrijorator, atata timp cat cel mai de seama instinct al omului o reprezinta chiar supravietuirea cu orice scop.
Cat despre formele diferite de dereglare psihica ale omului, acestea sunt trasaturi reale ale vietii, trasaturi pentru care religia nu prea si-a facut timp sa le analizeze din punct de vedere spiritual.
Din pacate, aceasta a devenit o forma de manifestare mult mai des intalnita in perioada moderna, fapt pentru care omul incearca sa-si gaseasca raspunsurile si in biserica.
Sufletele bolnave psihic, sunt cele mai chinuite suflete, minti si trupuri, iar aceasta nu se datoreaza neaparat necredintei, ci si sanatatii trupesti, a creierului, multi factori cunoscuti si necunoscuti contribuie la aceasta subrezire dezastruoasa .
Oricum, multe lucruri sunt exprimate atat de ambiguu, superficialitatea jucand rolul permisiv in unele dintre principiile religioase, dar Dumnezeul cel Adevarat ramanand acelasi Iubitor, Intelegator si Iertator al fiintei umane pentru ca El o cunoaste cel mai bine, in acelasi timp in care OMUL emite legi inchizitorii afata de aceasta.
Omul a ramas la fel de mandru si de ipocrit, chiar si atunci cand pretinde ca-L slaveste pe Dumnezeu. Asa a fost intotdeauna !