[mihaelamir]

Locuiesc in Italia de 6 ani si de foarte multe ori am intrat in bisericile catolice chiar si pt a asista la slujba ortodoxa.Sunt foarte spatioase, foarte luminoase dar sunt foarte reci. Statuile care le impodobesc sunt frumoase dar, nu imi dau emotilile pe care mi le da o icoana. Cred ca poate bogatia de culori din icoane si lemnul din care sunt facute imi transmit caldura.Cand intru in biserica ortodoxa, unde lumina jucausa a lumanarilor se impleteste cu lumina zilei, usor umbrita si colorata de vitralii si sfintii pictati peste tot parca ma privesc si parca ma imbratiseaza, e o atmosfera intima care ma face sa ma simt ca si cum am intrat intr-o casa micuta si nu trec neobservata, ceea ce ma determina sa ma port si sa vorbesc cu sfiala. Cand ma opresc in fata unei icoane ma simt ca la spovedanie: sunt eu si Sfantul din icoana. Nu la fel simt si atunci cand poposesc in fata unei statui. E prea mult spatiu intre mine si statuie si prea mult spatiu in jur si am impresia ca statuia priveste peste capul meu si nu ma vede si nici nu ma aude.Si imi este mereu frig.Nu critic, asta simt!