Eu cunosc un parinte care a facut din rugaciunea de la sfarsitul Slujbei Cununiei "Iata, fiilor duhovnicesti, prin punerea mainilor pe Sf. Evanghelie si pe Sfanta Cruce, ati savarsit juramant inaintea sfantului altar... ", un moment, dupa parerea mea, prea solemn, deviind putin de la prescriptiile Molitfelnicului.
Nu stiu ce sa spun. E important intr-adevar ca mirii sa constinetizeze juramantul facut, dar nu acesta este punctul central al slujbei, ci acela cand are loc cununia propriu-zisa ("Se cununa robul lui Dumnezeu...").
In orice caz, Taina Cununiei in intregime, reprezinta un angajament al mirilor fata de ei insisi, fata de nasi, fata de cei prezenti si mai ales fata de Dumnezeu.
Este un juramant care are loc in mod discret, aproape subinteles, si care nu cred ca trebuie imbracat intr-o forma oarecum juridica:"Subsemnatul X, jur ca....".
|