Daca Simona traieste de pe o zi pe alta cu un pui mic atunci minastirea probabil ca este singurul ei refugiu...ca statul iti da cu o mina si-ti ia cu trei
. Prin Tibet, de exemplu, copiii sunt lasati la minastiri de la virste foarte fragede, 3-5 ani iar la scurt timp deja gatesc, taie lemne, alearga cu caprele, fac focul, explica dogme. Am vazut asta intr-un reportaj de nota 10 pe TV5...si cred ca si in Romania ar trebui adunati copiii strazii, cei care inca pot fi recuperati si trimisi in grija Domnului la minastiri. Intradevar, acest pas poate fi perceput ca un un mare "deranj" pentru vietuitorii minastirii si vizitatorii care vor sa vada numai lucruri frumoase si duioase( mai ales cei veniti din strainatate, la sfinta odihna!) si o "intrerupere" a pacii si linistii impuse insa oare ce este mai important, salvarea unor suflete tulburate sau peisajul pastoral?