Citat:
În prealabil postat de devorator
Buna seara. De 3 luni am observat ca am o problema. In fiecare zi am momente cand simt ca ceea ce fac este in zadar, ca oricum mor. In subconstientul meu stiu ca oricati bani as strange, oricat as invata, orice as face, tot o sa mor si nu raman cu nimic... Ma ingrozeste gandul ca intr-o zi o sa fiu la 2m sub pamant, intr-un sicriu si nu o sa mai stiu pe nimeni, nu o sa mai am rude, prieteni, nimic din ce am acum, nimic fizic, stiu ca nu o sa mai exist... Si mi se cam duce cheful de orice activitate. Nu e zi sa nu ma gandesc la aceste lucruri...
Cred in Dumnezeu, ma mai duc din cand in cand la biserica si ma rog in fiecare seara.
Sper sa nu ma considerati nebun 
Ce as putea face "sa-mi revin"?
Edit: Am 18 ani. |
Pe tine de fapt te sperie NEANTUL, NIMICUL... ti-e teama ca dupa moarte toata constiinta ta o sa se "evaporeze", tu si toate gandurile tale o sa dispareti definitiv.
Nu e deloc o problema psihica... dimpotriva, faptul ca spre deosebire de alti tineri de varsta ta te gandesti la asta, e o dovada de maturitate.
Problema mortii e o problema comuna omenirii intregi, e o tema pe care disecat-o mai toti marii filozofi, mai toti cercetatorii...
Am o veste buna... s-ar putea sa nu fie asa de rau precum pare la prima vedere. As minti daca ti-as spune SIGUR ca exista viata dupa moarte, ca nu vom disparea, ca avem un rost- dar pe de alta parte, strict rational vorbind, e aproape sigur ca un Dumnezeu exista. Iar daca Dumnezeu exista, moartea nu e sfarsitul - moartea e un nou inceput !