[mariamargareta]

Pucioşii pretind că Biserica lor, intitulată “Noul Ierusalim”, a restaurat din temelii instituţia preoţiei ortodoxe din BOR, pe care ei o consideră şi astăzi grav denaturată de o pretinsă “pierdere a continuităţii apostolice din uns în uns”. Preoţia pe care pucioşii o instituie în biserica lor nu se mai fundamentează pe actul solemn denumit “Taina hirotoniei”, ci printr-o lucrare magică, supranaturală, atribuită de ei direct Duhului Sfânt. Aceste pretenţii de restaurare a Bisericii şi a lucrărilor ei nu existau nici măcar în faşă pe vremea Verginicăi(anii 1955-1980), dar s-au conturat începând cu anii ’92 când noii lideri de la Pucioasa începeau să le impună supuşilor lor să observe şi să respecte un lung lanţ de inovaţii eretice. Nu numai preoţia, ci însăşi Biserica Pucioşilor în ansamblul ei, devenea “înnoită după rânduiala lui Melchisedec” . Lipsa acestei înnoiri sau amânarea ei sine die ar fi însemnat pieirea Bisericii Ortodoxe cea veche de 2000 de ani. În schimb, înnoirea Bisericii din lume este cauza şi scopul celei de-a doua veniri a Domnului, venire care a avut loc deja în chip tainic, în Duh şi în Cuvânt, şi şi este în plină desfăşurare la Pucioasa, venire care precede cea de-a Treia Venire cu slavă a Domnului, care va avea loc în curând pe norii cerului:

“Mă vestesc la porţi ca să intru cuvânt în carte cu sărbătoarea cea de azi a aducerii aminte a zilei când Eu, Domnul, am aşezat, cu martori din cer şi de pe pământ, piatra de temelie a Sfintei Sfintelor bisericii Mele, înnoită de Mine acum după rânduiala lui Melchisedec, ca să nu piară biserica Mea, ca să nu piară Dumnezeu din viaţa omului şi ca să am cum să merg înainte cu cele ce nu se strică şi să le înnoiesc tot mai mult, şi apoi să le aşez să stea înaintea Mea, după cum este orânduiala lor, căci Eu n-am venit nici acum două mii de ani, nici în zilele acestea n-am venit ca să stric ceva din cele orânduite de Dumnezeu, ci am venit să împlinesc şi să desăvârşesc, fiindcă de aceea Tatăl M-a trimis şi atunci şi acum, şi fericiţi sunt şi vor fi cei ce Mă primesc când vin de la Tatăl pe pământ pentru ca să împlinesc toate cele scrise în Scripturi până la ziua cea mare a slavei Mele, când cerul şi pământul se vor pleca, ca să fie după ele cerul cel nou şi pământul cel nou şi dreptatea Mea, numai dreptatea Mea pe ele, precum este scris. Amin.” ( Citat din Cuvântul lui Dumnezeul de la Pucioasa din 22-07-2009)

“Ungerea cerească după rânduiala lui Melchisedec” se aşează nu numai peste preoţii pucioşi, ci şi pe întreaga “lucrare” de la Pucioasa. Instituirea ei este echivalentă cu desfiinţarea hirotoniei, care este văzută acum doar ca un prilej de slavă lumească a candidaţilor la preoţie, cărora arhiereul şi poporul le cântă în biserică strigarea “Vrednic este!”. Preoţia tradiţională este căinată şi ameninţată de o înşiruire de văicăreli copiate după vai-urile Scripturii:

“Această lucrare cerească din care Eu adăp pământul cel mic, şi apoi pământul cel mare, această lucrare are ungere cerească, după rânduiala lui Melchisedec cel nevăzut, cel ce-şi face lucrarea în chip nevăzut, din veac şi până în veac; rânduială cerească şi nu pământească şi nu văzută de mulţimi de martori precum se aud cântări de slavă vrednică peste cei ce sub vălul literei, sub jugul literei se împodobesc în slavă în numele cerului, şi apoi se arată oamenilor, şi scris este despre aceştia: "Vai vouă, celor îmbrăcaţi în haine lungi şi cu ciucuri la poale, care umblaţi prin pieţe şi voiţi să vi se facă închinăciuni! Vai, că nici voi şi nici cei săraci nu cunosc uşa, căci uşa sunt Eu, şi Eu sunt Viaţa".( Citat din Cuvântul lui Dumnezeul de la Pucioasa din 4-03-1992)

Ca să fie lucrurile clare, Cuvântul de la Pucioasa repetă cu obstinaţie aceleaşi clişee inovatoare, recunoscând că o face doar ca să spună, ca să poate spune spunând iarăşi ceea ce are de spus: Melchisedec înseamnă Dumnezeu, iar preoţia Bisericii e o rânduială făcută de oameni. Deşi timp de 2000 de ani nimeni n-a contestat preoţia din Biserică, săvârşită în chip văzut prin punerea mâinilor arhiereilor în Biserică, iată că acum se declară la Pucioasa că doar “una este rânduiala lui Dumnezeu: rânduiala lui Melchisedec”, lucrare care se face "tainic, dar în ascuns", printr-un număr de iluzionism pucios, căci pucioşii uită că tot ei au legiferat că "ascunderea este de la diavolul":

“Şi de ce-ţi spun Eu aşa? Îţi spun pentru ca să-ţi pot iarăşi spune că această lucrare şi această ungere care este în mijlocul acestei grădini de lucrare cerească, este după rânduiala lui Melchisedec, măi tată, şi nu după rânduială făcută de oameni, căci Melchisedec înseamnă Dumnezeu, înseamnă lucrarea cea tainică, cea ascunsă, care lucrează în taina lui Dumnezeu, aşa cum a lucrat ea şi peste Mine în vremea trupului Meu, şi aşa cum am lăsat-o Eu peste apostolii Mei, care nu erau din lume, precum nici Eu nu eram din lumea aceasta, şi ei nu erau ai slavei văzute, ai slavei trecătoare, ai orânduielii oamenilor. Ei erau ai suferinţei, ai smereniei, ai patimilor ce veneau peste ei de la stăpânii lumii cei învârtoşaţi în inima lor, cei iubitori ai trufiei deşarte. Şi cum mai zic aceştia care se zic pe sine că sunt urmaşii acelora de atunci şi până astăzi? O, Eu am ajuns cu aceia până astăzi, dar pe aceia n-ai să-i poţi găsi printre fiii trufiei, pe tronurile slavei, căci alta este slava dumnezeiască, alta, şi nu aşa cum este ea numită astăzi că este slavă dumnezeiască. Eu am ajuns cu aceia până astăzi, şi iată, lucrez şi am lucrat prin ei prin vreme, dar am lucrat după rânduiala lui Melchisedec. Am ieşit în calea lui Avraam şi am binecuvântat pe Avraam, şi de aceea este scris: "Eu sunt mai înainte de Avraam", şi de aceea am spus mai-marilor bisericii de atunci: "Dacă aţi fi fiii lui Avraam, aţi cunoaşte că Eu vin de la Dumnezeu, dar voi căutaţi să Mă ucideţi pentru că aveţi de tată pe diavolul, şi de aceea faceţi faptele diavolului". Am venit întru ale Mele, după rânduiala lui Melchisedec, şi am lucrat peste cei ce Mi i-a dat Tatăl din lume, după rânduiala lui Melchisedec, şi lucrez şi acum, şi voi fi lucrător până la plinirea împărăţiei cea din cer. Lucrez după rânduiala lui Melchisedec, căci ea este rânduiala, şi una este rânduiala lui Dumnezeu.” ( Citat din Cuvântul lui Dumnezeul de la Pucioasa din 15-07-1992)

Se afirmă că şi arhiereul Irineu ar fi primit de la Pucioşi ungerea tainică şi ascunsă a lui Melchisedec de la Pucioasa. Probabil că a fost atât de tainică încât el nici nu şi-a dat seama când s-a pomenit uns:


“Ai grijă să fii cu Mine, căci Eu sunt Arhiereul Cel din veac şi până în veac, şi te-am uns cu ungere cerească, după rânduiala lui Melchisedec. Stai cu Mine, iubitul Meu, ca să fie şi România cu Mine şi nu fără Mine, dar va fi cu Mine, şi prin ea voi fi peste pământ. Amin.
Iară şi iară, pace şi putere ţie! Putere întru putere şi viaţă întru viaţă, căci Eu sunt Viaţa! Heruvimii şi serafimii să-ţi înconjoare trupul şi inima şi iubirea şi să lucreze lângă tine tainele cereşti ale acestei vremi, şi să fie împlinire de taine cereşti. Amin. Pacea Mea să fie deasupra ta, iar întru tine să fie pace şi bunăvoire întru Dumnezeu! Amin, amin, amin.” ( Citat din Cuvântul lui Dumnezeul de la Pucioasa din 16-07-1992)