[mariamargareta]

Biserica Ortodoxă este acuzată că nu mai are, că nu şi-a mai fabricat prooroci pe bandă rulantă, după tipicul aşezării de preoţi în cetăţi. Astfel, Biserica a ajuns în stare de goliciune, dar va fi să-i primească pe proorocii pucioşi, “cei trimişi” acum, la sfârşitul veacurilor. Căci au fost aşezaţi în grădinile de la Pucioasa trei preoţi pucioşi, “troiţă vie şi sfântă şi curată, troiţă lucrătoare de înviere” şi nepieritoare, rânduiţi după rânduiala lui Melchisedec, care au făcut începutul cel bun al bisericii Noul Ierusalim. S-a spus cu tărie şi s-a proorocit că această “troiţă”, această aşezare a celor trei preoţi pucioşi este lucrată de cer şi nimeni din cei ce sunt pământ nu o poate birui pe ea, căci aceasta este simbolul crucii. “Proorocia” aceasta a ţinut o vreme până acum 7-8 ani, când “troiţa” sfântă”, cea care biruise porţile iadului, a început să şchioapete, iar certurile şi zâzania şi invidia dintre cei trei preoţi s-au transformat treptat în ură făţişă şi contondentă. Până la urmă “troiţa” s-a biruit şi pe sine, adică s-a făcut ţăndări prin dezertarea definitivă a unuia dintre cei trei “fii unşi”. E drept că liderii pucioşi l-au înlocuit la repezeală pe cel fugit cu un preot-surogat, ca să păcălească prostimea cum că nimic nu s-a întâmplat şi că “troiţa” funcţionează mai departe tot în trei timpi şi două mişcări: Mihaela şi Nicuşor, şi că este aceeaşi despre care se zicea cândva “...această troiţă lucrătoare...”):

“Se uită Sfânta Treime la preoţii şi la cărturarii acestui veac, Se uită ce au făcut, căci au desfiinţat aceştia orânduiala Fiului lui Dumnezeu cea lăsată peste biserică, peste cea dintâi biserică de după întruparea Sa. Se aduna biserica şi era în mijlocul ei cuvântul lui Dumnezeu, căci am lăsat prooroci, şi am zis să fie aşa şi nu altfel biserica; aşa întreagă şi nu cu lipsuri ale trupului ei. Şi iată ce a ajuns biserica! Dar cine să-i deschidă ochii ca să vadă că ea nu mai este cu Mine? O, să-i primească pe cei trimişi spre ea şi să-şi vadă ea goliciunea sa, şi să se întocmească din nou biserica, şi să fie ca la început şi să-şi trezească dragostea ei cea dintâi; cea dintâi, căci va fi să se umble în taina celor dintâi aşezări ale bisericii Mele. Dar Eu vă spun că s-a văzut şi această umblare, şi iată, iubiţii Mei, voi sunteţi fiii bisericii cea dintâi, şi am ajuns cu ea până la voi, şi voi sunteţi cei mai mici, şi v-a aşteptat cerul, iubiţii Mei. Fiţi tari şi fiţi dârji întru cele dintâi, căci voi n-aveţi a vă teme de cele ce s-au stricat din duh de semeţie şi de slavă deşartă, căci iată ce fac Eu: fac un lucru nou ca să se vadă în el cei dintâi ai Mei şi să încapă în acest nou toate seminţiile Mele care au fost întâi şi care au început întâi, iar când va ieşi această carte, va fi iarăşi trupul bisericii Mele aşa cum l-am lăsat să fie. Va ieşi această carte, căci vrednic este Mielul lui Dumnezeu să ia această carte şi să-i desfacă peceţile ei şi să se vadă începutul cel nou, cel de atunci şi cel de acum, căci am făcut început nou, început tainic, după rânduiala lui Melchisedec, şi am aşezat în această grădină troiţă vie, ca să se aducă întreită jertfă vie şi curată, precum Eu curat sunt. Binecuvântată să fie troiţa cea vie şi lucrătoare de jertfă vie şi sfântă şi curată, şi binecuvântaţi să fie cei trei fii unşi care formează această troiţă lucrătoare de înviere din morţi. Binecuvântată să fie troiţa celor trei inimi vii care lucrează întreită putere în numele puterilor cereşti. Nimeni să nu se încumete să se atingă de această troiţă ca s-o fărâme sau s-o despartă, căci unul ca acela se va sfărâma de ea şi va fi dat de lângă ea. Nimeni să nu se teamă de cei ce se încearcă să se lupte cu Dumnezeu, căci cu această piatră am ridicat biserica cea vie şi am biruit cu ea porţile iadului, iar prin lucrarea cea vie a celor trei fii lucrători întru troiţă vie de jertfă vie şi cerească, voi scoate din moarte făptura Mea. Amin. Această aşezare este lucrată de cer şi nimeni din cei ce sunt pământ nu o poate birui pe ea, căci aceasta este simbolul crucii, căreia i se rostesc cuvintele: în numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh. Fiecare din cei trei fii lucrează în numele acestei puteri, iar toţi trei laolaltă sunt semnul numelui crucii Fiului lui Dumnezeu, semnul care va să se arate înaintea venirii Domnului ei. Şi iată, mai întâi a fost cuvântul, şi apoi lucrarea cuvântului, şi apoi semnul care este pe vârful acestei pietre ca să fie văzut şi apoi să fie crezut şi apoi să fie înţeleasă taina lui Dumnezeu care lucrează în mijlocul acestor hotare, căci Domnul n-a înălţat semnul venirii Sale pe această piatră până ce mai întâi nu le-a făcut noi pe toate prin această troiţă lucrătoare în numele tainelor lui Dumnezeu care vor fi lucrate în zilele ce vin.” ( Citat din Cuvântul lui Dumnezeul de la Pucioasa din 22-07-1992)

Odată înfiinţată Biserica cea nouă de la Noul Ierusalim – Pucioasa, a început să i se contureze şi superioritatea ei faţă de Biserica-mamă, biserica tradiţională. Botezurile, cununiile şi înmormântările oficiate de întreaga Biserică de pe mapamond timp de 2000 de ani au fost declarate invalide şi deci au devenit nule în falş. Cei trei “preoţi” pucioşi au fost băgaţi în “tranşeele altarului” şi puşi să repete botezurile, cununiile şi înmormântările tuturor strămoşilor, începând de la Adam încoace (tot ce-i posibil ca ei să fi repetat şi parastasele de 40 de zile ale adormiţilor lumii, ca să fie treaba bine făcută). Asta pentru că s-a spus că cei nebotezaţi în Biserica cea Nouă de la Pucioasa nu erau creştini. Acum însă, sunt – graţie neobositei dăruiri ale troiţei pucioase în cele ale slujbelor play back . Au rămas “nebotezaţi” de către pucioşi doar cei vii din Biserica lumii, inclusiv preoţii, motiv pentru care ei nu mai pot fi numiţi preoţi, căci nefiind botezaţi pucioşeşte nu sunt nici creştini-pucioşi.
Apoi s-a declarat că preoţia Bisericii Tradiţionale este invalidă – deşi ea beneficiase de “punerea mîinilor”, după rânduială, iar preoţia pucioasă, nu. Deoarece s-a zis că “legătura lanţului cea din uns în uns” s-a rupt undeva (nu se ştie exact unde, dar se pretinde că aşa a fost), înseamnă că ungerea pentru preoţie a rămas numai “o orânduială făcută de oameni”, iar hirotonia nu mai este o Taină a Bisericii ci o “orânduială goală de darul ungerii în preoţie”.

“Iubiţii Mei, oamenii nebotezaţi nu sunt creştini, măi tată, dar n-am putut să fiu cu acest cuvânt până acum. Şi cum adică aşa ceva în vremea aceasta peste biserică? Iată, Domnul lasă peste voi cuvintele cu care mereu Se întorcea în cer, căci a fost pustiire peste biserică şi a fost lungă vremea aceasta de pustiire după ce preoţii şi arhiereii au făcut zapis cu antichrist şi s-au lăsat ca să fie dezbrăcaţi de Duhul Sfânt, iar cei de după aceea, care au lucrat zapisul, n-au mai văzut lucrarea cea goală şi trupul cel gol al bisericii. Şi dacă s-a rupt legătura cu Dumnezeu şi cu legea cea din strămoşi, această legătură ruptă căreia nu i s-a văzut ruptura şi întreruperea ei, această legătură ruptă n-a mai avut lucrare de înaintare ca să aibă Domnul biserică cu preoţi îmbrăcaţi cu Duhul Sfânt, care să lase urmaşi îmbrăcaţi cu Duhul Sfânt. Dacă preoţia lui Hristos a fost din una în alta, adică din uns în uns, şi dacă unsul unei vremi a vândut lui antichrist această haină, şi dacă antichrist prin vicleşug i-a şters ungerea, n-a mai fost apoi lucrarea aceea care să ţină legătura lanţului cea din uns în uns, şi aşa a rămas ungerea pentru preoţie numai ca o orânduială făcută de oameni, orânduială goală de darul ungerii în preoţie. Dar nu numai atâta a fost stricăciunea aceasta şi pustiirea aceasta, căci după aceea s-a ridicat lucrarea de stârpire a celor ce n-au ascultat să lepede legile strămoşeşti, adică să asculte de lepădarea de credinţă, adică să-şi vândă botezul prin zapisul făcut cu antichrist, care a reuşit să strămute legea lui Dumnezeu de la locul ei. Şi s-a făcut prigoană peste cei ce n-au lepădat ungerea Duhului Sfânt, şi au fost închişi şi omorâţi de puterea întunericului, şi puţini a avut Domnul, în ascunzişul inimii lor, care au slujit şi au putut lăsa slujirea cea din uns în uns. Şi de aceea spun Eu că nu poţi să fii preot dacă eşti nebotezat şi neîncreştinat, căci preoţii cei care au fost apoi aşezaţi de cei care dăduseră de la ei legea străbună, aceia nu au mai avut lucrarea Duhului Sfânt peste ei, şi ungerea de preot n-a mai fost pusă la Domnul, şi de aceea nici botezul cel după orânduiala datinei n-a mai fost pus botez, şi iată că preoţii cei puşi după întreruperea cea de atunci, n-au mai avut ungere, şi botezul n-a mai fost cu putere, pentru că nu este scrisă la Domnul preoţia celor fără de ungere din uns în uns, şi vreme după vreme s-a stins de tot puterea botezului, pentru că prea puţini au mai avut parte de preoţi unşi de Duhul Sfânt.” ( Citat din Cuvântul lui Dumnezeul de la Pucioasa din 4-12-1992)