[mariamargareta]

Concluzia pucioşilor? Biserica s-a stricat. Nu miroase a pucioasă încă, dar miroase a stricăciune. Antihrist s-a strecurat în Biserică şi de acolo a început să-i prigonească pe “adevăraţii creştini”, adică pe Pucioşi. Antichrist lucrează prin preoţii nebotezaţi de pucioşi, adică preoţi neîncreştinaţi, preoţi care nu sunt făcuţi după legea cea nouă de la Pucioasa, legea scrisă în cartea de “proorocii” a pucioşilor:

“Am voit să lupt şi să rup ceaţa aceasta şi să Mă ajut cu poporul cel hrănit cu cuvântul Meu. Am aşteptat să găsesc loc să pot vorbi cu acest popor, să-i pot încredinţa taina despre stricăciunea cea din biserică, dar el nu M-a ascultat în lucrarea legilor sfinte, dară să Mă mai fi ascultat ca să îndrept cu el stricăciunea care a stricat biserica! O, este un sul în cer care este scris pe pământ din poruncă cerească. Şi ce este în acest sul? Este scris legătură împotriva celor ce au rupt ungerea cea adevărată a preoţiei, căci dacă cei ce au scris zapis cu antichrist ca să schimbe legile Domnului, dacă aceia au schimbat, am dat poruncă să se întocmească sul scris, care să lege din lucru pe cei ce au schimbat lucrul lăsat de urmaşii Mei cei unşi până la ei. Şi scris este: "Ce este legat pe pământ, este legat şi în cer", iar această legătură s-a legat pe pământ din porunca cerului, măi tată. Şi dacă e greu de crezut aceasta, uitaţi-vă la faţa bisericii şi spuneţi voi lui Dumnezeu ce a rămas din ea şi ce este în spatele acestei feţe. Şi iată lume nebotezată şi neîncreştinată de nimeni atâta vreme. Şi dacă eşti neîncreştinat, cum se poate să fii preot după legea lui Iisus Hristos?
O, aşa am dus Eu această durere lungă şi n-am putut s-o spun poporului acestei lucrări, şi nici acum nu crede acest popor, şi nici chiar voi, iubiţii Mei păstori, nu credeţi durerea Mea şi plânsul Meu şi lucrarea pe care abia am putut s-o aşez pe pământ aşa cum este ea acum, aşa cum aş fi voit de mult să fie şi să trăiască peste acest popor. Că n-am avut nici vouă cum să vă spun cum poate omul să fie preot aşa cum este scris în cartea Mea.” ( Citat din Cuvântul lui Dumnezeul de la Pucioasa din 4-12-1992)

Apoi s-a declamat că toţi preoţii ar trebui să fie musai necăsătoriţi, ca la catolici, deşi în Biblie scria că preotul trebuie să fie “bărbat al unei singure femei”. Dar pentru că s-a dovedit că nu pot fi în stare de asta, li s-a luat dreptul de a mai avea femei. Şi din acest motiv, se pretinde acum că numai preoţii pucioşi mai sunt “curaţi” dintre preoţi. (Este şi motivul pentru care doi dintre ei - Spirică şi Nicuşor - care fuseseră căsătoriţi, s-au despărţit de soţiile lor, ca să pară feciorelnici în ochii admiratorilor pucioşi şi ai întregii lumi. Şi aşa au ajuns ei, peste noapte, "preoţi curaţi"):

“Nu mai este preot pe pământ, căci preotul trebuie să fie bărbat al unei singure femei în viaţa lui de om, dar cine să mai citească şi să înţeleagă acest cuvânt? De ce, oare, credeţi voi că am zis să fie preoţi dintre cei curaţi în poporul Meu? Şi de ce am zis Eu să Mă lăsaţi pe Mine să fiu mare peste acest popor? Pentru că Eu ştiu când aşez pe cineva la lucrul preoţiei şi ştiu dacă acela are mâinile curate şi după lege, şi ştiu toate mâinile, şi pe cele curate, şi pe cele cu sânge pe ele. Şi n-ar fi asta tot, dar alta e durerea, că dacă omul s-ar lăsa născut încă o dată, adică s-ar lăsa născut de sus, şi născut să fie apoi, atunci acela ar fi o făptură nouă şi n-ar mai da să moară, de vreme ce se lasă născut de sus.” ( Citat din Cuvântul lui Dumnezeul de la Pucioasa din 4-12-1992)

Apoi s-a instituit “trăirea de monah după rânduiala lui Melchisedec”, o inovaţie care nu s-a mai explicat, dar s-a dat totuşi indicaţia preţioasă că “cel ce are înţelepciune, să înţeleagă (singur) cum vine aceasta”:

“Şi-a împlinit Domnul dorul Său cel mistuitor, ca să vadă în vremea aceasta pe pământ viaţă şi trăire de monah după rânduiala lui Melchisedec, care a fost fără neam şi fără spiţă. Cel ce are înţelepciune, să înţeleagă cum vine aceasta peste lucrarea şi peste viaţa unui creştin monah.” ( Citat din Cuvântul lui Dumnezeul de la Pucioasa din 4-12-1992)

Apoi s-a inventat “naşterea de sus, după rânduiala lui Melchisedec” şi aceasta s-a tâlcuit prin faptă, adică s-a zis că arhiereul Irineu a fost cel “uns” în chip nevăzut, necunoscut, cel care a re-înnodat firul rupt al unşilor şi care lucrează lucrarea ascultării (afirmaţie care s-a dovedit a fi falsă, deoarece Irineu a ales în ultimii 17 ani “calea neascultării” de liderii pucioşi):

“Lucrarea aceasta este prea mare, iubiţii Mei, este prea cerească, şi de aceea n-o puteţi trăi până ce nu vă lăsaţi născuţi de sus, după rânduiala lui Melchisedec. Şi voiesc să tâlcuiesc în faptă această lucrătură, şi de aceea am luat un om şi l-am atins de sus şi l-am adus în casa aceasta a Mea şi l-am uns preot şi arhiereu şi lupt din greu să-Mi desăvârşesc prin el înnoirea bisericii şi tragerea ei în matcă. L-am uns pentru că nu avea cine să-l mai ungă de vreme ce atâta timp a fost rupt firul unşilor. Eu l-am uns, nu l-au uns cei ce se zic pe sine că sunt cei ce ung. Eu l-am uns, iar aceia vrând-nevrând, l-au primit ca pe un uns al Meu. El lucrează lucrarea ascultării. El este în ascultarea Mea şi stă sub ascultarea Mea; stă, pentru că Eu trag din greu să-i dau putere să stea. Şi iată ce vă spun: ferice de bisericile cele ridicate după căderea stâlpului bisericii, ferice acelor biserici în care a intrat şi a slujit acest fiu uns, că acelea au primit sfinţirea cea din cer.” ( Citat din Cuvântul lui Dumnezeul de la Pucioasa din 4-12-1992)

Apoi s-a instituit “lucrarea de jertfire preoţească prin cuvânt, după rânduiala lui Melchisedec”:

“O, mare taină este aceasta, dar voi nu o puteţi purta acum, copii ai poporului Meu, căci Tatăl Meu a folosit trup şi a binecuvântat pe Avraam şi pe urmaşul său, şi aceasta este lucrarea Tatălui Meu, în care şi voi staţi, şi iată, lucraţi după rânduiala lui Melchisedec, şi prin cuvânt lucraţi, aşa cum Melchisedec prin cuvânt a adus jertfă lui Dumnezeu şi a fost numit preot în veac, preotul lui Dumnezeu, prin care Tatăl Meu Şi-a făcut lucrarea Sa de pecetluire a făgăduinţei făcute peste Avraam.” ( Citat din Cuvântul lui Dumnezeul de la Pucioasa din 12-11-1993)

Sinodul BOR este mustrat pentru statornicia lui în Tradiţia Bisericii şi este apelat la modul peiorativ cu sintagma “sinedriul din vremea din urmă”. Acestuia i se anunţă înfiinţarea din temelie a unei biserici noi, curată cu trupul şi ascultătoare cu duhul: Biserica Noul Ierusalim. Această zidire se va face tot după rânduiala Tatălui, adică a lui Melchisedec, căci Melchisedec înseamnă Tatăl:

“Iată Eu şi pruncii Mei şi ieslea cuvântului Meu, România! O, sinedriule din vremea cea din urmă! Nu ai cunoscut pe Cel ce vine; nu ai cunoscut, că nu ai vegheat la vreme ca să nu ţi se spargă casa, şi a venit furul şi te-a legat pe întuneric şi ţi-a prădat bogăţia cea de la Mine, dar Eu i-am cerut socoteală furului şi am venit înapoi la tine cu cele furate de fur, ca să ţi le dau înapoi şi să clădeşti biserica Mea cea dintâi. Nu am venit să-ţi stric casa ta, ci am venit să o repar cu tine, dar dacă nu Mă primeşti, Eu te iau de pe temelie şi zidesc cu cei credincioşi, şi biserica Mea va fi curată cu trupul, că duhul ei strigă din pământ la Mine, şi voi răscumpăra făptura Mea, şi voi lucra după rânduiala Tatălui Meu, după rânduiala lui Melchisedec, şi nu va pieri biserica Mea dinaintea Mea.” ( Citat din Cuvântul lui Dumnezeul de la Pucioasa din 21-11-1993)