[vsovivi]

Trag câteva concluzii (catastrofale) din ceea ce ai postat din CLD:

1.Harul creştin s-a întrerupt în general în toate bisericile ortodoxe şi mai ales în BOR din multe motive:
-pact cu diavolul,
-pact cu antichrist
-pact cu cezarul
-pact cu străinii
-nepaza faţă de furul care a venit şi a prădat
-multe alte motive (mândrie, păcate grele, lepădări, neatenţie, lenectualitate, slavă de la oameni...)

2.Prin foarte puţini a rămas El să continuie, acolo unde a continuat, Harul creştin, Harul proţiei, iar aceştia care Îl mai aveau, au fost hăituiţi de antichristul de afară şi din interiorul bisericii ortodoxe şi de Cezarul până s-a pierdut continuitatea, deci în general s-a pierdut peste tot.

3.Practic biserica ortodoxă pe nou sau pe vechi este toată golită de har, golită de conţinut, golită de creştinism, de botez, de taine sfinte şi tot ce se petrece în ea este o slavă lumească, o neascultare... o iluzie, cu foarte mici şi ascunse excepţii.

Ce pot să mărturisesc este faptul că înainte de 90 simţeam harul la o biserică, mergeam noaptea şi adăpostindu-mă sub acoperiş, că era închisă, mă linişteam, simţeam clar că acolo este Dumnezeu, în Duh, acum nu-l mai simt; apoi prin 90 până prin 92 la Catedrala ortodoxă din Cluj simţeam Harul, că mergeam şi eu foarte rar, simţeam comuniunea cerească la liturghie şi deschiderea cerurilor la cântecul Tatăl Nostru, iar când binecuvânta pe atunci Arhiepiscopul Teofil Herineanu se umplea văzduhul de dulceaţa harului, iar pe preasfinţitul Irineu l-am auzit cuvântând de două sau de trei ori pe atunci, şi era plin de Har duhovnicesc, mănăstiresc, vorbind cu mult nectar înţelept, măiastru, deci eram impresionat în taină de puterea duhului, cuvântului său căci rămâneam îngrozit deşi n-aveam motive, era vorba de credinţa din cuvânt, din catedrala ortodoxă din Cluj.

Acum nu pot să mărturisesc decât că deşi e prezent Hristos în bisericile pe unde am căutat, vre-o 9, totuşi nu mai există Har ca înainte, ca şi cum biserica ar fi pustie şi la fel şi în alte biserici prin care am fost, deşi este Hristos prezent, dar parcă nu mai există Har, nu există duh de comuniune cerească, creştinească ci simt ca la o adunătură de străini, unde ereticii şi sectanţii suntem noi cei ce ne adunăm, toţi cei ce ne adunăm, iar Hristos cu sfinţii deşi sunt prezenţi în icoane şi taine ţin de altă lume, sunt într-un Cer la care noi nu avem acces, parcă ni s-a rupt comuniunea cerească, şi mie mi-e clar că bisericile sunt pline de duhuri rele, de urâciuni şi de slavă lumească, omenească, iar prin biserica greco catolică mişună duhurile drăceşti iar la catolici şi reformaţi e plin de văruială şi desfrânare.

Dar mai nou, parcă nici arhiereul Irineu nu mai răspândeşte aceiaşi lumină ci se vede pe el un chin imens în încercarea de a împărtăşi altora din duhul dragostei sale de Dumnezeu, al smereniei, al iubirii; pe el îl simt în Dumnezeu cu dragostea, cu taina măiastră a cuvintelor, dar degeaba că nu are pe unde transmite ce e în sufletul său că acolo, în biserici, nu mai există comuniune cerească, parcă suntem ca pe la catolici sau prin alte biserici, goale de Har, goale de duhovnicie, goale de comuniune creştină cerească, dar cu siguranţă spre deosebire de alţii, la noi sigur este Hristos prezent, dar degeaba, că noi parcă nu mai suntem creştini ci aşa doar ca nişte chemaţi... şi rar mai deschide Dumnezeu Cerurile şi mai lasă milostivirea Lui în liturghie, dar deobicei când e cerul închis e doar slavă omenească ce se manifestă prin biserici iar mulţi cred că aia e slava lui Dumnezeu... deci sigur nu mai este ca prin anii 90-92, deci ceva se întâmplă, şi unii se fac că nu văd. Oare nu-şi amintesc preoţii şi arhiereii cum era mai demult? dacă au prins?

Îmi pare rău că văd aşa, dar şi pe mine mă doare că nu mai e la catedrală ca prin 90-92 sau prin biserica unde mă adăposteam noaptea, nu mai simt Harul ce mă adăpostea,

e drept că şi eu între timp am păcătuit mult... dar totuşi.

Deci cred cu siguranţă că e adevărat ce s-a scris din Cuvântul lui Dumnezeu, şi e foarte trist că nu mai ştim dacă mai suntem botezaţi sau nu, dacă avem Harul sau nu, iar preoţii, câti am cunoscut la spovedanie sau liturghie, vre-o 4-5 sub 9, nu arhierei, aceia sigur aveau Harul, dar mulţi alţii nu aveau harul chiar dacă se străduiau să fie oameni foarte buni şi cucernici.

Ca şi cum de sus ar veni pustiirile, de pe la maimari... în timp ce unii preoţi mai mici încă mai păstrează Harul, dar bisericile se pustiesc pe zi ce trece, iar comuniunea liturgică, duhovnicească, absenţa comuniunii creştineşti cereşti e suplinită de eforturi disperate de a cânta oamenii frumos sau împreună, iar duhurile necurate sau rele mişună în tot locul dându-se îngereşti...

Deci în concluzie am impresia că puţini preoţi noi, ori arhierei noi mai au Harul, iar Biserica se goleşte pe zi ce trece de duhovnicia comuniunii creştine rămânând goală ori plină cu duhuri necurate şi spurcate chiar dacă Hristos e prezent acolo dar parcă e plasat în altă lume la care noi nu participăm... căci nu mai suntem în comuniunea Lui.

Asta e, nu pot ascunde ceea ce se vede şi se simte!

Ce e de făcut? Să ne prefacem că e altfel? Tristul Adevăr doare... şi iată că suntem acum şi noi ''ca lumea'' iar toată gLumea e ca noi, deci se pare că ne-am integrat şi ne-am îmbarcat în trenul de mare viteză cu destinaţia IAD.