[mariamargareta]

Vsovi se înfoaie văzând (şi apoi citând) fraza următoare : În schimb, “cei credincioşi la sfârşit” vor fi răsplătiţi prin ştergerea tuturor greşelilor lor ( Sola Fide - faptele bune sau rele nu mai contează).

Apoi, fără a sta pe gânduri, reacţionează în trombă:

" Păi dacă scrie că li se şterg greşelile cum susţi(sic!) că greşelile nu mai contează? Deci contează greşelile dar socotindu-li-se credinţa, asemenea celor din vechime care prin credinţă au căpătat iertare şi li s-a socotit virtute, tot aşa şi acestora. Chiar aşa de neserioasă vă este interpretarea că în propriul text, în aceiaşi(sic!) frază vă vădiţi absurdul viceversărilor(sic!) sau nu se vede cum vă daţi silinţa de a transforma dulcele în amar şi albul în negru şi dreptul în strâmb neglijând propriile fraze? Cum se poate să fiţi cu minţile atât de feştite cu sola solamenita, sola fide-l castro-n? Cum faceţi de vă păcăliţi că nu se vede de la distanţă? Ne credeţi proşti(sic!), orbi, ce aveţi voi impresia? Chiar nu vă pasă cum vă vădiţi nonşalant obrăznicia căci lingviste fiind ar fi trebuit ca măcar în aceiaşi(sic!) frază să nu vă daţi arama pe faţă producând sensuri absurde, ce se contrazic ori prin care se vădeşte minciuna... Că minţiţi e clar, dar speram să fie mai cu talent, că aşa e chiar ridicol să pretinzi că nu minţi cînd se vădeşte că minţi din fiecare frază răutăcioasă... poi şi dracilor le-ar fi ruşine să aibe(sic!) angajate asemenea lingviste. Sau defapt(sic!) voi numai vă daţi a fi profesoare de limbi. Ce meserie aveţi? Ce v-a dat nenia(sic!) să scrieţi? şi cui? nătângilor(sic!)? Dar iată că până şi nătângii ca mine(sic!) îşi dau seama că faceţi munca asta de mocirlire puse de nenia... că altfel, dacă aţi face-o din pură pasiune, atunci aţi fi fost mult mai atente cu propriile fraze.

Exemple: Noe, Avraam, Iosua şi Caleb fiul lui Iefone, şi alţii "

Răspuns la nedumeririle dumisale legate de exprimarea "...faptele bune sau rele nu mai contează"

Textul pucios despre care e vorba sună aşa:

“...cei credincioşi, şi cărora li se şterge orice greşeală, căci sunt credincioşi, şi duhul pocăinţei este duhul lor. Amin, amin, amin.” ( Citat din Cuvântul lui Dumnezeul de la Pucioasa din 12-02-2010)

De aici rezultă că doar două sunt condiţiile necesare pentru ştergerea tuturor greşelilor credincioşilor pucioşi:
1.-credinţa - căci sunt credincioşi (dar nu orice credinţă, ci credinţa în învăţătura pucioasă)
2.-pocăinţa - duhul pocăinţei este duhul lor (dar fără nici o particularizare anume privind părerea de rău).

De aici rezultă că, spre exemplu, un bun credincios pucios care are duhul pocăinţei pentru faptele săvârşite, dar nu-l iartă în nici un chip (din motive justiţiare) pe cel care i-a greşit lui în vreun fel, va fi totuşi iertat integral, în virtutea preceptelor de mai sus. Sau, tot aşa de bine, dacă pocăinţa unora este superficială şi uşuratică, lipsită de părere de rău sau de o mărturisire concretă, tot vor fi iertaţi, căci sunt credincioşi.

Or, Biblia spune clar, că de nu vom ierta celor care ne-au greşit, să nu ne aşteptăm ca să ni se ierte şi nouă greşalele noastre.

În Biserica Ortodoxă există Taina Spovedaniei care aduce iertarea (ştergerea) greşelilor, dar nu fără a se îndeplini câteva condiţii relativ complexe:
1.-pocăinţa creştinului să fie sinceră şi profundă;
2.-mărturisirea lui să fie completă şi responsabilă;
3.-să ierte toate greşelile tuturor celor care i-au greşit lui;
4.-să facă o făgăduinţă fermă de a lupta împotriva repetării greşelilor mărturisite (deci faptele rele contează încă – şi de aceea e imperios necesar a nu se repeta);
5.-dacă păcatele sunt uşoare, să respecte unele recomandări ale duhovnicului de îndreptare şi întărire a vieţii;
6.-dacă păcatele sunt grave să respecte canonul de pocăinţă primit de la preotul duhovnic;
7.- penitentul se angajeze în fapte de milostenie faţă de semenii săi (deci şi faptele bune contează).