În prealabil postat de ory
Probabil ca nu este chiar o iluzie in sine aceasta notiune de liberul arbitru, dar sunt destule iluzii care se ascund in ea si acestea au, intra-adevar, legatura cu manipularea la care suntem supus din multe puncte de vedere a vietii cotidiene.
Nu inteleg ce nu s-a inteles din mesajul lui Andrei, cand mi se pare atat de realist.
Si bine a spus despre eu-rile multiple cu care ne afisam in diferite ipostaze, oricum preferam iluzia si pretextul ca toate sunt de undeva, in acelasi timp in care raspundem individual pentru aceste " toate ".
spunea iana ca avem a da socoteala pentru ceea ce facem, indiferent daca suntem manipulati sau nu si, atunci eu ma intreb, copii a caror formare depinde suta la suta de atitudinea aldultilor, copii cu ce au a raspunde la maturitate, daca formarea lor le-a fost periclitata inca din frageda varsta.
Nu ne dezvoltam de la sine, suntem ca niste animale daca traim in mediul animalic si nici rationamentul cu care am fost inzestrati nu ne mai poate ajuta, astfel inteleg eu ca acest liber arbitru detine ceva erori in formularea lui ambigua.
Credinta ne-o formam din mediul in care traim, din traditie, din popor, din ceea ce vedem, auzim si simtim in jurul nostru, din educatia pe care o primim de la familie, precum si de la societate . Asa ca degeaba ne umflam noi in pene si judecam popoarele care sunt de alta religie sau care nu prezinta nici o religie, cand meritul nu ne este propriu cat ne este cultiva. Deci, toate lucrurile se influienteaza reciproc, existam direct proportional cu ceea ce exista in mediul nostru apropiat si departat, simtirile pot fi la fel de bine manipulate ca si lucrurile fizice, astfel ajungem sa ne contopim intr-o lume a caror legi nu le putem controla. Deciziile pe care le luam ne formeaza intreaga existenta, insa ele vin din insasi existenta formata deja.
Cea mai mare controversa pe care o sesizez in aceasta tara presupusa crestina, respectiv, ortodoxa, o reprezinta insasi calitatea vietii din interiorul acesteia, gramada interminabila de pacate in care se complace preferand sa astupe constiinta ca si sursa principala de credinta si sa aduca in prim plan neputinta si lipsa de educatie. Nu am sa inteleg niciodata o credinta, decat prin prisma constiintei binelui pe care aceasta trebuie sa o intruneze.
Daca am fi fiecare in parte constiinciosi, si nu atat de ipocriti ridicand in slavi crucea in zi de boboteaza, nu am mai avea atata dispret in jur, nici atata gunoi pe strada, nici atatia copii prin canalizari, nici atatea avorturi prin cabinete, nici atata minciuna in comert, cat despre coruptie nici nu mai pot vorbi in cuvinte, atata egoism si nepasare, atata cruzime in spitale, atata dezinteres fata de propriul perimetru .
|