[vsovivi]

Iar că faceţi şi un fel de luptă cu adversarul imaginar, un fel de katasuri, reiese clar din citatul:

De aici rezultă că, spre exemplu, un bun credincios pucios care are duhul pocăinţei pentru faptele săvârşite, dar nu-l iartă în nici un chip (din motive justiţiare) pe cel care i-a greşit lui în vreun fel, va fi totuşi iertat integral, în virtutea preceptelor de mai sus. Sau, tot aşa de bine, dacă pocăinţa unora este superficială şi uşuratică, lipsită de părere de rău sau de o mărturisire concretă, tot vor fi iertaţi, căci sunt credincioşi.

Or, Biblia spune clar, că de nu vom ierta celor care ne-au greşit, să nu ne aşteptăm ca să ni se ierte şi nouă greşalele noastre.

În Biserica Ortodoxă există Taina Spovedaniei care aduce iertarea (ştergerea) greşelilor, dar nu fără a se îndeplini câteva condiţii relativ complexe:
1.-pocăinţa creştinului să fie sinceră şi profundă;
2.-mărturisirea lui să fie completă şi responsabilă;
3.-să ierte toate greşelile tuturor celor care i-au greşit lui;
4.-să facă o făgăduinţă fermă de a lupta împotriva repetării greşelilor mărturisite (deci faptele rele contează încă – şi de aceea e imperios necesar a nu se repeta);
5.-dacă păcatele sunt uşoare, să respecte unele recomandări ale duhovnicului de îndreptare şi întărire a vieţii;
6.-dacă păcatele sunt grave să respecte canonul de pocăinţă primit de la preotul duhovnic;
7.- penitentul se angajeze în fapte de milostenie faţă de semenii săi (deci şi faptele bune contează).

De unde se vede clar că după ce aţi născocit un exemplu care cică ''rezultă'' din text, v-aţi apucat să-l biruiţi exact ca sectanţii cu biblia sau farriseii cu canoanele ortodoxe.

Iar apoi fericite că aţi toborât la pământ adversarul plăsmuit ieşind aşa ca din textele pucioase, vă simţiţi împlinite că v-a satisfăcut ceva de efect, probabil şnurul de la sirenă pe care l-aţi smucit prea mult, aşa ca şi cum se smuceşte mereu coada lui pisikaa...

Dar nu v-am zis ca adversarul ăla e propria voastră visare? că voi sunteţi ca un fel de don quijote ce vă luptaţi şi sancio panţa e pe acolo... luptându-vă pentru dulcineea.

Şi parcă nu v-am tot zis să nu mai consumaţi cafea. De acolo vi se trage!

Iar în lupta asta fără sfârşit, o luptă nimfomană uneori vi se pare că voi biruiţi, că aşa vă flatează, până vă cresc morile de vânt ca balaurii... apoi vă înving ei, că devin toţi doar tiranozaur rex, cu care nu mai ai cum să te lupţi că ăla nu luptă drept ci direct înghite... înghite cete întregi chiar dacă e aşa de mic ca o râmă, ca o furnică... fiindcă viermii ăştia cât grăuntele de praf sau pulbere se cred că ei, că ei sunt ceva... şi atunci să vezi ce nemulţumire le apare şi ce solemnă poziţie de drepţi iau ei ca să sfideze şi să se îndreptăţească, şi tu după ei... dar nu-i vezi, că-s ca grăuntele de praf cu demnitate, se crede el ceva acolo undeva, dar se crede mai ceva decât ceva, findcă se ceartă şi cu grăuntele de pulbere, şi o denumesc ei dialectică, cearta asta, dar nici vorbă de dialectică, ci e pură mândrie, ceartă cu năbădăi... ca să se satisfacă tovarăşul... aia e! sofism al deznădejdii şi necredinţei fataliste.

Deci iată că nu v-am sfătuit rău văzînd cărui nărav aţi căzut pradă şi cui anume slujiţi fără să ştiţi: lui nenia, ăla care ştie bunele maniere, a studiat la paris, salută pe drum, se spală pe mâini, umblă din casă în casă în vizite, nu stă cu căciula în cap când intră în încăperi, îşi potriveşte ochelarii pe nas, te priveşte mustrător, soarbe cafea şi s-a lăsat de ţigară... te ia de sus şi te învaţă mereu să vorbeşti frumos şi să saluţi pe ceilalţi nenia... iar tu de frică te supui speriat. Păi nu e voie nici să-l înfrunţi că e plin de lectură. Dar de ce îl crezi pe el? pentru că ţi-a dat de muncă? şi ce crezi că insinuiază că ai tu datoria să faci?

Dar voi mă persiflaţi mereu... noa nu-i bai, nu m-am supărat, staţi liniştite că nu mă răzbun, deci nu vă ameninţ ci vă iert din nou, în deşert... fireşte... sau unde striga Ioan? în pustie! interesant cuvânt acest cuvânt pustie! că luat pe litere şi silabe, cu diacritice sau nu... are multe sensuri:ceva legat de puşcă sau un fel de putere a ştiinţei.