Toata problema e sa vrei, pana la urma. Daca vei privi totul cu scepticism si cu retinere, sau cu dispret chiar, nu o sa mearga. Daca te opui unui lucru, daca nu ti-l doresti, in primul rand, cum poate sa-ti fie usor sa ti-l insusesti?
E nevoie si de un efort personal, ca in orice activitate, dar daca il "sarezi" cu putina dragoste, o sa vezi ce usor iti va parea. Cunosc tineri (chiar de liceu) care iubesc atat de mult Biserica si tot ce inseamna Biserica, incat s-au acomodat foarte usor si in scurt timp, la toate prescriptiile tipiconale, fie de randuiala a slujbelor, de limbaj bisericesc, de Traditie, de Sfinti Parinti. Au cercetat singuri, dar au primit si indrumare buna de la duhovnic. Acuma pare totul o poveste, dar daca i-ai cunoaste ai putea spune si tu "Uite ca se poate!" :)
Daca o sa insotesti mereu pomenirea Sfintilor Parinti, sau cuvintele folosite de ani buni in Biserica, cu o umbra de dispret, nu o sa ajungi nicaieri.
Eu "multe" nu am vazut pana acuma, dar pentru un lucru pot sa bag mana in foc - cei ce au vrut cu adevarat, au reusit, cu ajutorul lui Dumnezeu. Au reusit sa se acomodeze, chiar cu placere, acolo unde parea o lume total diferita (asa cum este si Biserica azi, dar nu din vina ei). Cei ce nu au vrut, nu au reusit nimic. Cu forta nu se poate...
Post binecuvantat!
|