Nu trebuie sa ne fie frica, ci sa ne rugam in continuare, cu nadejde si curaj. Sa nu lasam pocainta. Sfintii Parinti ne spun ca cei care se vor mantui atunci vor fi mai mari decat cei din vechime, care inviau morti si faceau minuni. Vremurile din urma si lupta impotriva lui antihrist au inceput din momentul intruparii lui Hristos. Cand se va materializa finalul, nu stim, insa semne exista azi, semne care nu au mai fost niciodata. Asta ne spun si Sfintii contemporani.
Vremurile din urma nu inseamna doar avalansa dezastrelor naturale, ci si o inselare la nivel general, o apostazie in masa, indepartarea oamenilor de la dreapta credinta. Acesta este primul semn, si de aici izvorasc toate.
Greutati si dezastre au fost mereu in istorie. Daca vrem sa Il urmam pe Hristos, trebuie sa asteptam mereu prigoana si greutati. Si mai ales - sa le intampinam CU BUCURIE, avand mereu nadejdea invierii. Caci Hristos a iubit Crucea. Daca nu ar fi iubit Crucea, nu s-ar fi jertfit pe ea. Astazi noi punem numele de "cruce", la tot ce ne supara si ne enerveaza, la orice greutati care am vrea sa treaca de la noi. Parintele Rafail Noica ne spune ca aceasta este HULA, caci Hristos a iubit Crucea, nu a dispretuit-o. Pana nu vom invata sa iubim necazurile, acestea nu vor deveni Cruce pentru noi.
Panica in fata acestor dezastre nu isi are locul intr-un om care traieste cu Hristos. Este o perspectiva mai mult materialista. Dumnezeu ingaduie aceste lucruri nu pentru ca este un tiran, ci ca sa ne incerce. Mantuirea vine numai prin incercare, de aceea trebuie sa iubim greutatile.
Rugaciune, post, infranare, milostenie, dreapta credinta... acestea au fost armele de-a lungul istoriei Bisericii. Tot astea sunt armele si acum. Fara acestea nu putem ajunge la dragostea adevarata, la care suntem chemati.
Post binecuvantat!
|