[Mihnea Dragomir]

Vorbiţi de "ţigăneală" de parcă ar fi ceva extrem de recent. Lăutarii au fost mereu în ţara asta aproape în exclusivitate ţigani. Aşa a fost şi pe vremea lui Ceauşescu, şi pe vremea lui Dej, aşa a fost şi pe vremea monarhiei constituţionale. Ei, ţiganii lăutari, au cântat la ureche şi lui Cuza, ei au fost sarea petrecerilor şi pe vremea Regulamentului Organic. Tot ei alcătuiau muzica şi la curtea domnilor fanarioţi şi a boierilor pământeni ori venetici care îşi permiteau să întreţină o meterhanea.
Ei bine, crezi sau nu, în acea vreme, mai mult chiar ca acum, la petrecererile mai de pomină, la nunţi şi botezuri, au fost chemaţi preoţi. Au fost chemaţi nu numai să sfinţească bucatele, dar şi să "cinstească masa" şi să petreacă pur şi simplu. Niciodată nu a fost considerat lucru de ocară ca preotul să danseze. Nici să bea un pahar, sau două, sau atâta cât să nu se îmbete. Beţia preotului, da, a fost, este şi va fi considerată un lucru de ocară. Deosebirea e că beţia este păcat, pe când dansul nu.

Şi Cristos a fost chemat la o nuntă şi la un ospăţ, fără ca asta să îl împiedice din obligaţiile pastorale ("de la vecernie"). Dacă a dansat ori nu, nu ştim cu siguranţă. Ceea ce ştim este că nu a interzis ca lumea să danseze.

Post binecuvântat !