[ory]

M-am gandit sa dau o pilda din viata de zi cu zi, din jurul nostru si din inima celor de langa noi. Acum, despre sufletelul si mintea unui copilas, singurii ingeri pamanteni...
Baietelul meu imi spune ; " mami veau sa cumpar la pietenul meu de la gadinita un babugan (bakugan) poarte maaare ! "
eu ii spun : " Dar prietenul tau ti-a dat tie ceva ? " ( eu stiind ca, in realitate asazisul prieten a lui este putin cam mandru si nu-l prea baga in seama, chiar asa cum se pretinde el prieten, si refuza de multe ori sa-i dea vre-o jucarie daca-i cere, nici macar sa o vada , desi el ii da de-ale lui , face si aluzii uricioase pe care baietelul meu nu le percepe cu rautate, ci ca pe niste glume prietenesti...)
Baietelul meu ; " nu, nu mi-a dat jucarie pietenul meu, dar eu veau sa-i dau, veau sa-mi cumperi cel mai mare babugan albatu sau verdi, ca daca eu ii cumpar, atunci o sa-mi dea si el mie..."
M-a impresionat mult si mi-a fost tare drag, ca l-am pupat neintrerupt pe crestet sustinandu-i ideea.
Cred ca asta este o mare pilda de cum trebuie sa fie in realitate sufletul unui crestin...ca a unui copil naiv.