Desigur, studenții arhiepiscopului Averchie și monahii de la Seminarul/Mânăstirea Sfânta Treime prețuiau oportunitatea avertismentelor lui. Dar era totuși dificil pentru mulți să pătrundă rațiunea pentru care el stăruia neîncetat și vorbea atât de negativ pe o temă.
Odată, când arhiepiscopul dezbătea ca de obicei semnele îndepărtării de Hristos, un student i-a pus întrebarea:
,,Fără îndoială, apostazia este înspăimântătoare și noi trebuie să auzim de ea, dar de ce atât de mult ? La urma urmei, noi suntem adăpostiți de influențele ei prin faptul că suntem ortodocși, prin aderarea la tradiții.
Noi suntem în Biserica Ortodoxă Rusă din Diaspora – nu suntem ecumeniști, nu avem nimic de-a face cu trădarea Ortodoxiei care este întreprinsă în alte jurisdicții. Noi suntem în adevărata Biserică – Biserica Ortodoxă.
Nu suntem noi în siguranță ? Hristos a spus că porțile iadului nu vor birui asupra Bisericii Sale”.
Privind pătrunzător către interlocutorul său, arhiepiscopul Averchie l-a întrebat la rându-i:
,,Dar ce va stabili dacă tu ești sau nu în acea Biserică ?” El folosea persoana a II-a singular, fiindcă intenționa să se adreseze auditorilor săi ca indivizi.
Toți studenții prezenți erau botezați creștini ortodocși; omul care pusese această întrebare surprinzătoare era propriul lor ierarh, legătura lor cu Apostolii. Ei se aflau nu numai în aceeași Biserică cu el, ci și în aceeași ,,jurisdicție”. Prin urmare, cum putea pune la îndoială apartenența lor la adevărata Biserică fără să o pună la îndoială pe a sa ?
Întrebarea arhiepiscopului Averchie era încărcată de semnificație. El le spunea adeseori studenților lui că antihrist va ,,recunoaște”, ,,adopta” și astfel va deține înfățișarea exterioară a Bisericii Ortodoxe – cu tradițiile ei, arta, dogmele, validitatea canonică, puritatea liturgică și succesiunea apostolică.
Prin urmare, apartenența exterioară la Biserică și aderarea la tradiții – deși sunt pași necesari pentru cei care cunosc adevărul Ortodoxiei și doresc să se împărtășească din plinătatea harului său – nu oferă, precum a spus el, ,,nici o garanție”.
Întrebându-i pe studenții săi ce a stabilit dacă sunt (sau nu) membri ai adevăratei Biserici, el accentua necesitatea ca ei să dezvolte fiecare în parte înlăuntrul său un sentiment de autenticitate care le va da posibilitatea să identifice duhul creștinătății ortodoxe fundamentale și imitațiile sale înșelătoare.
Sinodul de la Constantinopol din anul 1724
„Cei care vor dezerta de la Ortodoxie si vor parasi parintestile si dreptele dogme ale credintei si Predaniile obstesti ale Bisericii si vor decadea si se vor îndeparta cu inovatii si cu credinte absurde si cu obiceiuri eterodoxe si vor falsifica si vor maslui adevarul Ortodoxiei, acestia nici nu mai sunt, nici nu se mai numesc crestini cu adevarat, ci se taie si se despart de totalitatea madularelor Bisericii si a crestinilor, ca niste eterodocsi si inovatori si se izgonesc afara din sfântul staul ca niste oi râioase si madulare putrede."
|