[georgeval]

În prealabil postat de Mihnea Dragomir

Când Cristos spune contemporanilor că profeţii şi-ar fi dorit să prindă acele zile, El nu are în vedere în nici un caz vreun urcuş al omenirii care ar fi fost între vremea profeţilor şi vremea întrupării Sale, ci la faptul că şi-ar fi dorit să fie contemporani cu El, pentru ca:
-Să audă Adevărul din gura Sa în vremea vieţii lor în trup
-Să meargă direct în Rai după aceea, fără să mai aştepte în Limb (sau poarta iadului, sau cum îi zic ortodocşii).

Prin urmare, nici în acest pasaj, nici în celălalt pe care l-aţi mai invocat cu laptele şi bucatele tari, nu este legitim a vedea vreo susţinere biblică a ideii că omenirea se află în urcuş spiritual. Încă o dată: între Grădina Edenului şi Armagheddon eu nu văd nici un progres al omenirii, ci afundare continuă. Desigur, salvarea individuală va fi posibilă până la sfârşit, dar omenirea, în ansamblul ei, va pieri pe limba ei. Lucrul acesta se va petrece când vor mai fi doar şapte drepţi, iar Dumnezeu, în baza preştiinţei Sale, va vedea că nu mai este nimeni să le urmeze.

Cu faptul că nu sunteţi de acord cu exemplele de urgie a Domnului pe care vi le-am dat, nu pot decât să ridic din umeri şi să zic: unde am ajunge dacă am fi toţi de acord ?

Daca lumea dupa restaurarea realizata de catre Hristos este decazuta fata de cea a Vechiului Testament, asta inseamna un act de neputinta a lui Hristos, iar pe de alta parte numai inteleg de ce a venit Hristos. Nu trebuie sa uitam ca lumea creata era buna, dar nu desavarsita- venirea lui Hristos aduce desavarsirea.