[Fani71]

Imi este greu sa imi mai dau cu parerea despre acest subiect, pentru ca nu mai traiesc in Romania de multa vreme si nu imi dau seama pana la urma prea bine de cum sunt perceputi termenii arhaici de care se vorbeste.

Mie personal imi place limba liturgica romaneasca si nu am probleme cu ea. Termenii mai rari pe care nu ii stiam la inceput in general i-am deslusit.
Cred ca este o limba foarte bogata si careia nu i-ar trebui mult ca sa devina mai inteligibila fara sa isi piarda frumusetea.
Cred si ca ar trebui ca cei care iubesc limba liturgica romaneasca ar trebui sa faca si un efort pastoral mai mare pentru a explica termenii mai dificili, pentru a face cateheza si intr-o limba accesibila, si pentru a elimina arhaismele inutile (raman totusi la ideea ca acestea exista).

Sofia poate exagereaza dar ea reflecta poate punctul de vedere al omului 'normal', pentru care a-ti aprofunda credinta nu inseamna neaparat si un studiu al altor domenii - de vocabular, de etimologie, de cultura bizantina etc. Multi oameni care se apropie de credinta vor poate un acces mai simplu la aceleasi adevaruri, si o legatura mai transparenta a liturghiei cu viata lor de zi cu zi. Trebuie tinut seama si de acesti oameni care, daca sunt lasati sa se exprime, poate formeaza majoritatea. Avem noi, cei care iubim sa zicem limbile si literatura si terminologia complicata, si dictionarele, dreptul sa le cerem sa aiba aceleasi interese daca vor sa fie buni crestini? Avem voie sa le cerem aceste eforturi suplimentare, pe langa cele care se cer pentru o viata crestina, si care sunt indeajuns de grele? Avem noi dreptul, ca sa il parafrazez pe sfantul Pavel, sa ii indepartam de Biserica pe acesti frati ai nostri pentru care a murit Hristos?

Recunosc insa ca citind mesajele voastre parerile mele oscileaza si nu mai stiu ce sa mai gandesc.
Poate ar trebui sa scrie aici si un profesor de religie din Romania, care are mai mult elevi romani decat mine...