Citat:
În prealabil postat de devorator
Buna seara. De 3 luni am observat ca am o problema. In fiecare zi am momente cand simt ca ceea ce fac este in zadar, ca oricum mor. In subconstientul meu stiu ca oricati bani as strange, oricat as invata, orice as face, tot o sa mor si nu raman cu nimic... Ma ingrozeste gandul ca intr-o zi o sa fiu la 2m sub pamant, intr-un sicriu si nu o sa mai stiu pe nimeni, nu o sa mai am rude, prieteni, nimic din ce am acum, nimic fizic, stiu ca nu o sa mai exist... Si mi se cam duce cheful de orice activitate. Nu e zi sa nu ma gandesc la aceste lucruri...
Cred in Dumnezeu, ma mai duc din cand in cand la biserica si ma rog in fiecare seara.
Sper sa nu ma considerati nebun 
Ce as putea face "sa-mi revin"?
Edit: Am 18 ani. |
Dumnezeu nu ne vrea tristi, ne vrea veseli, cu pofta de viata. Orice gand de acest gen, nu este de la Dumnezeu, asa ca trebuie lepadat. Iata ce ii spune Sfantul Ioan Gura de Aur prietenului sau, Stagirie: "Nu demonul este pricinuitorul tristetii care te-a cuprins, ci chiar tristetea ta il ajuta sa-ti strecoare in suflet aceste cugete rele".
Nu uita, diavolul se bucura mai putin cand pacatuim, decat atunci cand ne deznadajduim.