[eucred]

Multi din crestinii vremurilor noastre zic ca injura de necaz. Aceasta-i o scuza sau o potriveala a hulitorilor, insa deasupra lor sta triumfator satana, care i-a naimit (a (se) angala, a arenda) in slujba sa infernala. Pacatul acesta groaznic, e semnul diavolului, care a lucrat tot raul in oameni, prin oameni, de cand e lumea. Injuraturile de cele sfinte, de cele dumnezeiesti si orice fel de injuraturi, chiar si numai cele de mama - ca si celelalte pacate - sunt de la diavol. Injuraturile de necaz sunt de la diavol, sunt zamislite si scoase in lume din scoala lui. Omul la necaz, la manie, injura pe Dumnezeu, pe Sfintii lui, de cele dumnezeiesti, de cele sfinte, ca asa il invata diavolul si naimindu-i-se ii implineste voile lui infernale.
''Voi - zice Mantuitorul - din tatal vostru diavolul sunteti si voile tatalui vastru voiti sa le faceti. Acela ucigator de oameni a fost din inceput si in adevar n-a statut. Cand vorbeste minciuna din ale sale graieste, ca mincinos este si tatal minciunii.''(Ioan 8,44). Injuratorii de cele Dumnezeiesti, de cele Sfinte, sunt si ei niste implinitori ai voii diavolului, niste scolari ai tatalui minciunii si rautatilor. Ei sunt niste ascultatori ai satanei si fii ai infernului. Ei fac ceea ce ii invata satana. Vai, ce orbire, ce nebunie, ce orbire infernala !