[mariamargareta]

Secta eretică “Noul Ierusalim” propovăduieşte că A Doua Venire a Domnului a avut loc deja şi este în plină desfăşurare la Pucioasa. Ei pretind că Hristos a fost purtat în chip tainic şi supranatural (“Duh şi Cuvânt”) în trupul Virginiei Tudorache timp de 25 de ani (1955-1980) , motiv pentru care Verginica este numită de pucioşi “ Prea Sfânta Purtătoare de Dumnezeu” prin similitudine cu apelativul “Prea Sfânta Născătoare de Dumnezeu” pe care creştinii de pretutindeni îl atribuie Maicii Domnului”. După moartea Veginicăi (†1980) a urmat o inexplicabilă şi derutantă pauză, apoi Hristosul Pucios a continuat să “vină” la Pucioasa (tot prin “Duh şi Cuvânt”) prin Maria Tudorache, sora Verginicăi, în perioada 1982-1994). Deşi “venea” prin Maria exact la fel cum “venea” şi prin Verginica, liderii pucioşi de astăzi nu vor să o recunoască pe Maria Tudorache (†1997) ca pe o “purtătoare de Dumnezeu”, ci doar ca pe o “Punte de Trecere” între Verginica şi Ei, Liderii Pucioşi, ultimii şi cei de pe urmă “prooroci” ai “Cuvântului Pucios”. Asta pentru că, începând cu anul 1990, liderii pucioşi Mihaela şi Nicuşor au început să “proorocească” în paralel şi la concurenţă cu Maria, timp de patru ani (până în anul 1994, an când Maria a fost forţată de liderii pucioşi să abandoneze activitatea “proorocească”). Rămaşi stăpâni absoluţi pe domeniul pucioşesc, cei doi lideri au “proorocit” singuri din 1994 şi până astăzi. În anul 1995, şi apoi în 2006, ei au cules (pe alese) texte din mesajele lor şi din cele anterioare (rămase de la “proorociţele” Verginica şi Maria) şi au scos din ele două ediţii ale Bibliei de la Pucioasa, supranumită de ei “Cuvântul lui Dumnezeu”.
Normal ar fi ca, fiind vorba de “Cuvântul lui Dumnezeu”, partea comună din cele două ediţii ale cărţii “Cuvântul lui Dumnezeu” să fie neschimbată, astfel ca nici o iotă şi nici o cirtă să nu cadă sau să se zdrelească din “vorbirea Domnului”. Asta dacă plecăm de la premisa că “vorbirea Domnului” este ireproşabilă, căci Domnul nu poate greşi, doar este Dumnezeu! Surpriză însă! A doua ediţie a cărţii “Cuvântul lui Dumnezeu” conţine mii de modificări faţă de cea precedentă, multe dintre ele fiind corecturi de fond şi de mare amploare, ceea ce creează unele semne de întrebare. Este acesta cu adevărat Cuvântul lui Dumnezeu, dacă liderii pucioşi îşi permit asemenea imixtiuni grosolane în “textul sacru”, sau este un fals făcut de om în dreptul lui Dumnezeu? Să presupunem că ar fi, într-adevăr, Cuvântul lui Dumnezeu. E posibil ca Dumnezeu să fi greşit într-o asemenea insuportabilă măsură, astfel încât să fie strict necesar ca în urma Lui să vină corectorii pucioşi şi să opereze aceste mii de schimbări?
Să luăm un singur exemplu. În ediţia din anul 1995 a Cărţii se vorbeşte (evident, eronat) de o “Facere” a lui Hristos din Fecioară, în loc de binecunoscuta Lui Naştere. Liderii pucioşi revin în anul 2006 şi corecteză textul, înlocuind cuvântul compromiţător “fac” cu cuvântul corect “nasc”. Cine a greşit? A greşit Dumnezeu, iar liderii pucioşi vin în urma Lui şi-L corectează? Absolut incredibil şi improbabil. A greşit omul, autor al falsului intitulat “Cuvântul lui Dumnezeu”, iar acum vine tot el ca să-şi corecteze propriile lui greşeli? Mult mai plauzibil, chiar mai mult ca sigur. Iată şi textele cu pricina:

Ediţia 1995: Am venit la tine prin cuvânt. Am venit la tine cu lucrarea Mea cea de acum 2000 de ani, cu Fecioara care M-a primit întru ea ca să Mă fac trup din ea şi să fiu Fiul Omului şi să lucrez văzut. O, ce mult te iubesc măi Israele, ce mult te-a iubit Tatăl Meu, că iată iar M-a trimis la tine şi stau cu tine de 40 de ani. O, ce mult te iubesc Israele iubit, Israele al întoarcerii Mele pe nori. (Citat din Cuvântul lui Dumnezeul de la Pucioasadin 7 aprilie 1994)

Ediţia 2006: Am venit la tine prin cuvânt, am venit la tine cu lucrarea Mea cea de acum două mii de ani, cu Fecioara care M-a primit întru ea ca să Mă nasc trup din ea şi să fiu Fiul Omului şi să lucrez văzut. O, ce mult te iubesc, măi Israele! Ce mult te-a iubit Tatăl Meu, că iată, iar M-a trimis la tine, şi stau cu tine de patruzeci de ani. O, ce mult te iubesc, Israele iubit, Israele al întoarcerii Mele pe nori! (Citat din Cuvântul lui Dumnezeul de la Pucioasadin 25 martie/7 aprilie 1994)

Liderii pucioşi corectează aşadar în ediţia din anul 2006 o gravă eroare teologică strecurată în ediţia precedentă, cea din anul 1995. Este vorba de cuvântul fac, pe care ei îl înlocuiesc acum cu nasc, pentru a nu intra în contradicţie cu Crezul creştin, care spune despre Fiul că este “născut, nu făcut”. În mod limpede aici este vorba de o uriaşă eroare omenească, corectată de o (aceeaşi) mână omenească. Acest “Cuvânt” care se pretinde a fi de la Dumnezeu n-ar fi putut să apară cu o asemenea eroare, deci e clar că e cuvânt omenesc şi nu dumnezeiesc. E o vorbă în popor: “Dacă tăceai, filosof rămâneai”. Liderii pucioşi ar fi fost mai inspiraţi dacă lăsau cuvântul fac neschimbat, şi atunci mai mult ca sigur că deosebirea de nuanţă trecea neobservată, fiind în cel mai rău caz atribuită unei particularităţi de vorbire a autorului. În momentul însă când vii şi corectezi un anume cuvânt, oricare ar fi acela, scoţi în evidenţă că n-ai fost de acord cu exprimarea respectivă şi ai insistat ca ea să fie modificată, pentru a anula o greşeală. Înseamnă că acolo era ceva greşit. E un fel de a te da de gol singur că ceva este în neregulă.
În această frază mai există însă o a doua eroare de fond, care a scăpat corecţiei liderilor pucioşi. Este vorba de o contradicţie majoră care se referă la pretinsa revenire a lui Hristos pe pământ, printre pucioşii pravoslavnici. La începutul frazei se spune că acest Hristos a venit la pucioşi cu lucrarea naşterii din Fecioară, (cităm) “Am venit la tine prin cuvânt. Am venit la tine cu lucrarea Mea cea de acum două mii de ani, cu Fecioara care M-a primit întru ea ca să Mă nasc trup din ea şi să fiu Fiul Omului şi să lucrez văzut”. La finele frazei se propune însă o altă paradigmă: Hristos S-a întors pe pământ şi a venit la pucioşi pe norii cerului, trimis de Tatăl, şi stă de 40 de ani cu pucioşii, (cităm) “măi Israele! Ce mult te-a iubit Tatăl Meu, că iată, iar M-a trimis la tine, şi stau cu tine de patruzeci de ani. O, ce mult te iubesc, Israele iubit, Israele al întoarcerii Mele pe nori!”
Dincolo de faptul că prima construcţie propune o repetare, inutilă acum, a Naşterii de acum 2000 de ani a lui Hristos din Fecioară, (repetare distorsionată prin mimetism de către pucioşi, care au inventat povestea purtării lui Hristos-Cuvântul în trupul feciorelnic al Verginicăi), legenda ţesută în jurul ei este de-a dreptul absurdă şi mincinoasă. În acest scop, liderii pucioşi falsifică realitatea în mod îndrăzneţ şi ingenios, pretinzând că Hristos-Cuvântul este adus astăzi poporului pucios (denumit de ei Noul Israel) la “mânăstirea” mixtă de la Pucioasa (denumită de pucioşi Noul Ierusalim) de o altă Fecioară, Fecioara Virginia, care este Purtătoare de Dumnezeu, tot aşa cum acum 2000 de ani a fost adus poporului Israel de către Fecioara Maria, care este Născătoare de Dumnezeu.
Cea de-a doua construcţie, prin care Hristos vine pe norii cerului, nu numai că o contrazice pe prima, dar este şi ea lipsită de temei scripturistic, deoarece Biblia nu vorbeşte de o revenire a lui Hristos în chip nevăzut (Hristos revenit în Duh şi în Cuvânt pe pământ, după cum reclamă pucioşii) pe norii cerului, ci o revenire întru slavă, pe care toată suflarea pământului o va vedea. În plus, admiţând că această “venire” de la Pucioasa ar fi A Doua Venire a lui Hristos, urmează neapărat să aibă loc şi o A Treia Venire a lui Hristos, cea în care El va fi văzut aievea, întru cinstire şi slavă, venire pe care pucioşii o admit şi pretind că o aşteaptă, ignorând însă în chip inexplicabil că Biblia nu vorbeşte de trei veniri ale lui Hristos, ci numai de două!