Parintii Bisericii nu separau tacerea de linistire (isihie). Atat de ravnite erau (si sunt) acestea de asceti, deorece sunt singurele stari in care omul poate sa auda, curat, "glasul lui Dumnezeu", in tot ceea ce-l inconjoara si in sine insusi.
Pentru noi, tacerea inseamna doar liniste nu si linistire. Chiar si atunci cand tacem, suntem asaltati de nenumarate ganduri si tot nu aflam pacea inimii.
|