[cristiboss56]

Indiferent de marimea pacatului el trebuie marturisit in fata preotului duhovnic , si nu oricum ci , cu adanca parere de rau , avand dorinta clara de a nu mai savarsi acele pacate marturisite . In aceasta perioada mai mult ca oricand , multi vin pe ultima suta de metri pentru a se spovedi . Nu-i nimic rau in asta , dar aglomeratia din biserici face ca aceasta Sfanta Taina sa se faca pe banda rulanta , la repezeala si nu cred ca asta vrem pana la urma . Cand ne simtim apasati de pacate , cand suntem bolnavi sufleteste sa alergam la duhovnicii nostri , sa nu amanam doar in perioada posturilor de peste an , caci aceasta amanare este ea insasi venita de la diavol . Nu de putine ori avem tentatia sa spunem sau sa consideram ca avem pacate mici , sau ca de la ultima spovedanie nu am mai pacatuit asa mult sau chiar ca n-am mai pacatuit deloc sau aproape deloc . Prin aceasta atitudine ne amagim pe noi insine , precum este scris : " Daca zicem ca pacat nu avem, ne amagim pe noi insine si adevarul nu este intru noi. Daca marturisim pacatele, El, Iisus Hristos , este credincios si drept , ca sa ne ierte pacatele si sa ne curateasca pe noi de toata nedreptatea . Daca zicem ca n-am pacatuit , il facem mincinos , si cuvantul Lui nu este Intru noi " ( Ioan I 8,10 ) . deci amanarea sau tratarea cu superficialitate a marturisirii pacatelor , este ea insasi mare pacat , facandu-L mincinos , situandu-ne in afara Cuvantului lui Dumnezeu .