Citat:
În prealabil postat de Miha-anca
Fani, uite ca tot discutand mai descoperim cate un sens al cuvintelor mai putin uzitate:
a soli: vine de la sol; a duce o solie.
Cand va sta in puterea noastra sa atragem oamenii la credinta, adica vom fi sfinti - in acceptuiunea de Sfant in viata, om indumnezeit - atunci sa ne gandim la schimbarile care ne vor parea necesare, pentru a atrage pe mai multi la credinta. Dar la credinta cheama Dumnezeu, nu omul. De aceea, orice schimbare si orice simplificare abia atunci isi vor afla rostul. Dar iata ca cei, care au facut aceste simplificari, printre altii protestantii, mai mult si-au pierdut din credinciosi, nu au castigat in plus.
Dupa cum spuneai intr-o postare anterioara, limbajul bisericesc in limba romana este foarte pe intelesul tuturor. Altfel bisericile in Romania ar fi goale; ori ele sunt pline, aproape neincapatoare.
Dar multumesc celor, care au ridicat problema cuvintelor arhaice, caci dataorita lor am inceput sa le dau mai multa atentie si sa-mi pun si eu intrebari in privinta sensului lor.
|
La asta cu solul m-am gandit si eu, dar tot nu e clar ce inseamna solire in canonul de impartasanie.
Inseamna ceva in genul pregatire, asta o stiu din alte limbi. Nu se gaseste in DEX, care il considera mult prea desuet ca sa-i dea atentie.
Pai, Anca draga, daca erai tu cea care sa hotarasti prin sec. al 17lea, nici nu se mai punea limba romana in slujbe, se lasa slavona, cu aceleasi frumoase argumente: ca e bine sa facem un efort, ca nu suntem sfinti deci nu putem schimba nimic, ca nu de asta nu vin oamenii la biserica etc., ca daca incepem sa schimbam schimbam prea multe, ca traducatorii nu sunt duhovnicesti etc...
Exact astea le dau si rusii cand le zici ca aproape nimeni nu intelege slavona, sau grecii cand le zici ca aproape nimeni nu intelege greaca veche.
Asta tot zic, ca e periculos de asemanatoare atitudinea si daca nu suntem atenti, o sa ajungem ca ei intr-un secol doua si o sa ne pierdem privilegiul de a avea o limba nu numai frumoasa dar si inteligibila.