[mariamargareta]

Pucioşii reafirmă în “Cuvântul” ticluit de ei în data de 23-02-2010, şi atribuit ba lui Dumnezeu, ba spiritului nemuritor al sfântului sfinţit mucenic Haralambie, că Domnul Iisus Hristos a venit a doua oară Cuvânt pe pământ şi că vine mereu cu sfinţii la ei, la Pucioşi, aducându-le Cuvânt de învăţătură proaspătă, prin care să lucreze împreună cu liderii pucioşi peste toată făptura celor credincioşi şi celor necredincioşi, căci venirea Lui în Cuvântul Pucios se vesteşte:

“ Mă fac cale pentru sfinţi, căci ei văd şi aud cuvântul venirii Mele şi ştiu făgăduinţa proorociei că Eu cu ei trebuie să vin şi să lucrăm împreună peste sufletele şi peste duhurile şi peste trupurile oamenilor, peste cei credincioşi, şi peste cei puţin credincioşi, şi peste cei necredincioşi.
Sunt Domnul! Venirea Mea în cuvânt se vesteşte, ...” (Citat din Cuvântul pucios din 23-02-2010)

Venirea Domnului de la Pucioasa este cu tot mai multă bogăţie de învăţătură nouă adusă prin Cuvânt, iar El vine cu milă de om peste oameni. Spre deosebire de Hristosul Biblic, Care este bogat în milă şi în har, Hristosul Pucios Îşi drămuieşte mila, căci Se plânge că prea multa milă faţă de om Îl apasă cu greutate, şi de aceea vine El în Cuvânt, ca se uşureze prin el de greutatea milei şi totodată să-l umple pe om de bogăţia Cuvântului:

“ Dar Dumnezeu, bogat fiind în milă, pentru multa Sa iubire cu care ne-a iubit, [...] Ca să arate în veacurile viitoare covârşitoarea bogăţie a harului Său, prin bunătatea ce a avut către noi întru Hristos Iisus. Căci în har sunteţi mântuiţi, prin credinţă, şi aceasta nu e de la voi: este darul lui Dumnezeu...” (Efeseni, 2, 4-8)
“...şi Eu trebuie să vin tot mai cu bogăţie de cuvânt, că mila Mea de om se face grea peste Mine,...” (Citat din Cuvântul pucios din 23-02-2010)

Poporul pucios trebuie să se trezească tot mai bine spre mare veghe, prin sfatul şi învăţătura cea nouă a Cuvântului care vine peste el la Pucioasa şi care-l cheamă la ascultare necondiţionată de învăţătura din cer (de la Dumnezeu) şi de pe pământ (de la liderii pucioşi), ca să nu cadă ei în greşeala neascultării de stăpânii lor din cer şi de pe pământ, căci cu ascultarea nu este de şagă, ci e de stat sub ea cu mare veghe:

“ O, să te trezeşti bine, bine, popor al cuvântului Meu, şi să iei, tată, în tine tot sfatul Meu de peste tine, tot ce grăiesc Eu ţie din cer şi de pe pământ, căci zilele sunt tot mai grele, tot mai cu durere în ele, iar viaţa ta trebuie să atragă spre ea în toată clipa binecuvântarea Mea, care poate de la Mine binele tău, paza ta cea de la Dumnezeu, fiule. O, să nu ai grijă mai mare ziua şi noaptea ca şi grija de a Mă asculta aşa cum Eu te călăuzesc să faci şi să lucrezi, ca să nu te doară de la greşeala neascultării, tată. Eu te învăţ şi din cer, şi de pe pământ, dar nu e de glumă cu ascultarea, ci e de stat sub ea cu mare veghe pentru ea, căci cei ce ascultă sunt ocrotiţi de tot răul, de toată ispita care vine pe pământ ca să încerce pe oameni.” (Citat din Cuvântul pucios din 23-02-2010)

Spiritul neadormit al sfântului mucenic Haralambie este trezit şi el bine, şi îndată este adus să le vorbească pucioşilor din norii cerului:
“Vin cu mucenicul Meu Haralambie sfinţitul, vin la tine cu sfinţii, poporul Meu.” (Citat din Cuvântul pucios din 23-02-2010)

Vorbirea spiritului mucenicului seamănă cu a Celui care l-a chemat, iar venirea lui seamănă cu venirea Celui care vine tainic în miezul nopţii la liderii pucioşi, pe aripile vântului şi ale Cuvântului:
“– Venirea Ta cu sfinţii mă aduce cu Tine în oştirea cea de arhierei ai Tăi din cer, căci oşti din cer vin după Tine, precum este scris, o, Doamne.
O, mi-e tare dor de venirea Ta, ca şi la toţi sfinţii Tăi. La toţi le este dor să vii şi să poţi cu biruinţa Ta pe pământ, acum, când omul fărădelegii caută cum-necum să-Ţi ia scaunul Tău de domnie şi aşternutul Tău şi să poată el în locul Tău cu planul său cel întunecat mai mult decât oricând, căci sunt şapte mii de ani de când omul asta caută în nebunia lui, în dorul lui de stăpânire peste pământ şi peste cer.” (Citat din Cuvântul pucios din 23-02-2010)

Spiritul mucenicului îi îndeamnă şi el pe pucioşi ca să nu se mai îndeletnicească cu nimic altceva decât cu ascultarea de Cuvântul Pucios:
“O, nu vă temeţi, voi, fii ai credinţei sfinte! Fiţi fii ai ascultării de tot cuvântul Fiului lui Dumnezeu, Care vine pe nori la voi şi Se împarte prin voi celor credincioşi venirii Lui cu sfinţii acum, la sfârşit de timp! Nimic să nu faceţi mai mult decât ascultare de tot cuvântul Său în tot ceea ce lucraţi voi pentru El şi pentru voi, ...” (Citat din Cuvântul pucios din 23-02-2010)

Glasul Pucios îi îndeamnă apoi pe creştinii de la Pucioasa la “facerea din nou”, adicăsă se lase modelaţi ca lutul, ca să fie făcuţi (nu născuţi) din nou de aceia care au primit de la El dregătoria şi lucrarea facerii (liderii pucioşi), căci pe pământ sunt acum numai vrăjitori şi vrăjitoare care îi fac pe oameni şi le dau viaţă:
“– Eu, Domnul, îndulcesc iubirea sfinţilor şi Mă îndulcesc în ea, în iubirea cea pentru tine, poporul Meu de azi. O, lasă-te, tată, lut moale, ca să te poată modela Făcătorul tău, căci lutul moale stă la lucrat şi nu-l doare! Învaţă-te să nu te doară! Stai moale ca să nu te doară, ci să te bucuri de facerea ta de la cei ce au lucrarea facerii tale cea de la Mine, că pe pământ sunt numai vrăjitori şi vrăjitoare, şi se duc singuri oamenii la aceştia ca să-i facă şi să le facă lor viaţă, şi cred oamenii în vrăjitori şi în vrăjitoare şi le caută sprijinul, dar toate acestea au pentru om un capăt dureros apoi.“ (Citat din Cuvântul pucios din 23-02-2010)

Poporul Pucios este învăţat să preţuiască această A Doua Venire a lui Hristos Pucios, Duh şi Cuvânt pe pământ, dat totodată să-L cheme şi să-L strige neîncetat ca să aducă reîmprospătarea acestei Veniri, adică să vină cea de-a Treia Venire A Domnului (despre care Apocalipsa spunea că este A Doua):
“Am mângâiat iubirea şi dorul sfinţilor Mei, că doresc la tine sfinţii Mei, poporul Meu, dar mai mult doresc ei ocrotirea ta, căci ei văd că tu eşti al Meu şi că te am la masa Mea, şi văd ei tot răul de pe pământ, tot ce ameninţă omul şi viaţa omului, şi strigă la Mine sfinţii pentru Mine şi pentru tine, tată, ca să ajung la biruinţă, Eu, şi cu ei şi cu tine, şi strigă sfinţii la Mine, fiule. O, strigă şi tu ca ei, strigă şi tu, strigă tare, poporul Meu, şi fă-te, tată, tot o strigare şi strigă-Mă, strigă-Mă mereu: "Vino, Doamne". Amin.” (Citat din Cuvântul pucios din 23-02-2010)

Dar Glasul Pucios vine deocamdată, şi iar vine mereu, doar cu A doua Sa Venire, în numele lui Iisus Hristos.El promite un război nemilos şi necumpătat împotriva omului, purtat cu sabie ascuţită peste capetele celor care-L contestă din necredinţă cu săgeţile lor cele ascunse, făcând ei acesta fie din prostie, fie din îndemn diavolesc:
“ O, vin! Vin şi tot vin! Voiesc să vin şi să pun capăt săgeţilor cele ascunse, care dau să tot iasă din tolba fiilor stăpânitorului întunericului acestui veac trecător. Voiesc cu tine să lucrez şi să biruim în acest necumpătat război împotriva omului, poporul Meu. Voiesc mai curând decât se aşteaptă, voiesc să întorc împotriva capului omului necredincios rodul prostiei lui omeneşti şi diavoleşti, cu care el se încearcă în sabia Mea. Amin. Ridicăm armele, fiilor! Sus, sus armele! ...“ (Citat din Cuvântul pucios din 23-02-2010)

Armele pucioşilor vor fi însă doar postul şi rugăciunea şi binecuvântarea. Cu ele, poporul pucios va deveni din mic, mare, şi din neputincios, puternic. Pentru aceasta însă trebuie să se înarmeze cu nădejdea cea cu ascultare, şi numai aşa vă izbândi, dacă-i va face în el locaş deplin Duhului Pucios, în care Duhul să se încuibeze şi de unde să poată El să facă ce are de făcut în războiul cel necumpătat împotriva omului cel necredincios în Cuvântul Pucios:
“Postul şi rugăciunea, psaltirea şi binecuvântarea fiecărei clipe cu cuvântul binecuvântării, şi a fiecărei lucrări şi mişcări, şi ridicăm nădejdea cea cu ascultare pentru ea, poporul Meu, mai mult decât oricând, tată. O, tu eşti mic, dar puterea Mea este mare, nu uita! Crede şi nu te îndoi întru Mine, fiule, căci Eu sunt Cel ce-ţi grăiesc aceasta! Dă-Mi loc în tine ca să pot Eu! Tu eşti mic, dar pot Eu. Amin.
Pace ţie, poporul Meu! Nu uita, dă-Mi tot locul în tine, şi pot Eu. Tot ce nu poţi tu, pot Eu. Pot Eu, poporul Meu. Amin, amin, amin.” (Citat din Cuvântul pucios din 23-02-2010)