[vsovivi]

În prealabil postat de mariamargareta

...
Ediţia 1995: Copiilor şi copilaşilor, nu lucraţi de la voi şi lucraţi de la Mine tată. Nu staţi întru voi şi staţi întru Mine, căci Eu sunt fără de moarte prin cei ce stau întru Mine ...Veniţi la Mine. La Mine şi nu la lume. La învăţătura Mea ... (Citat din Cuvântul lui Dumnezeul de la Pucioasa din 7 aprilie 1994)

Ediţia 2006: Copiilor şi copilaşilor, nu lucraţi de la voi, şi lucraţi de la Mine, tată. Nu staţi întru voi şi staţi întru Mine, căci Eu sunt fără de moarte prin cei ce stau întru Mine. Copilaşii şi tinerii poporului Meu să ia aminte la glasul Meu şi să se apropie de Mine. Şi cum să se apropie?
Iată, grăiesc cu voi, copilaşilor şi tinerilor curaţi cu trupul şi cu inima, căci cei ce nu sunt curaţi cu trupul şi cu inima şi cu viaţa, aceia n-au cum să audă graiul Meu, aceia stau nepăsători şi nu aud pe Domnul. Voiesc, tată, să-Mi vindec ranele pe care le am de la acest popor. De patruzeci de ani îl păstoresc, şi nu s-a prins mâncarea de el ca să fi fost mare şi sănătos şi curat şi cu iubire sfântă. Puţină iubire, puţină de tot, puţină ascultare a lucrat poporul Meu dintâi, cel de la începutul lucrării Mele. Iubea cuvântul Meu, dar nu iubea viaţa cu Mine poporul cel de la început, şi l-am mărit pe cel de la început şi l-am hrănit şi l-am adăpat prin vreme grea, şi n-a luat pe el cămaşa Mea, n-a luat-o, tată, şi n-a luat crucea Mea, că una e să duci crucea ta, şi alta e să duci crucea Mea, poporule creştin. Sunt departe una de alta aceste două poveri; departe, tată. Şi iată, venea creştinul la Mine şi Îmi punea în spate şi crucea lui, şi Eu plângeam şi sufeream pentru poporul Meu cel fără dragoste. Să fi voit să-şi ducă creştinul crucea lui, dar şi pe aceea o îngrămădea tot pe Mine, măi copii. Să fi voit să-şi fi cusut creştinul cămaşa lui cea ruptă, da’de unde! că venea să i-o cos Eu, de parcă i-aş fi rupt-o Eu. Să fi voit să ia haina Mea, tată, că haina Mea are alt gust, alt har, altă lucrare, altă iubire şi altă înţelepciune. iată ce înseamnă haina Mea şi crucea Mea.
Copilaşilor şi tinerilor, cei ce sunteţi vii, ci ce înviaţi la glasul Meu, voiesc să fac din voi o plămadă cerească, tată, o alifie şi un har nou cu care să-Mi ung ranele făcute de neascultarea poporului Meu care a greşit şi care nici acum nu voieşte altfel. Trebuie să desţelenim ogorul acesta, şi am nevoie de pluguri şi de cârmaci de pluguri. Iată, după patruzeci de ani n-am în cine să Mă sălăşluiesc ca să lucrez de-acum. Am hrănit acest popor ca să crească şi să lucrez cu el, şi iată, nu vine nimeni să lucreze. Unii au altceva de lucru, alţii au soţii şi copii, alţii au ranguri, alţii au mândrie deşartă, alţii se hrănesc cu înţelepciunea care vine de la om şi au aruncat-o pe a Mea, iar alţii se ceartă cu Mine şi Mă judecă şi se răzvrătesc, căci sunt căzuţi în necredinţă dacă s-au întors de la Mine. Veniţi voi, tată, şi staţi cuminţi cu Mine şi învăţaţi de la Mine ce este această lucrare prin care am păstorit Eu pe părinţii voştri, pe fraţii voştri cei mai mari. Veniţi la Mine, şi lăsaţi-vă veniţi, şi să vă lase părinţii voştri să veniţi la Mine. La Mine şi nu la lume; la învăţătura Mea ... (Citat din Cuvântul lui Dumnezeul de la Pucioasa din 25 martie/7 aprilie 1994)

Textul de mai sus, în forma lui dezvoltată, dezvăluie câteva adevăruri incomode al sectei Noul Ierusalim.

...

Văd că subtil ai insinuat cu rasismul și osebirile după trup, că așa își caută prozeliți zici dumneata, „secta”, acolo unde am pus puncte puncte; păi să nu fi auzit ei oare Cuvântul lui Ioan: „ Nu ziceți în inimile voastre că aveți tată pe Avraam căci și din pietrele astea poate Dumnezeu să ridice fii ai lui Avraam” ?;

Dar adevărurile incomode sunt că: Harul și Cuvântul e frumos la auz, la gust, la citit, la ce vrei dumneata dar copiii nu vor să și trăiască învățătura, nu vor să ia hăinuța dar și cămășuța neprihănirii, și Domnul, departe de a cere ascultare oarbă sau supușenie absurdă ori frică disperată ca de tiranul cel rău și trufaș, ci El, sărmanul Domn, plin de dureri și de răni de la părinți și copiii cere ca să-și ia ei sarcina de a trăi conform cu învățătura la modul serios, și să nu inventeze cruci false, griji deșarte, înțelepciuni omenești ori alte născoceli noi ori gata născocite ca să le slujească pe acelea fiindcă alea nu dau viață, alea nu duc nicăieri... decât sunt trăiri comune de vise comune omenești, visele visătorului ce se visează... ceva.

Deci adevărurile incomode tragice mărturisite de Dumnezeu sunt acelea prin care El constată că nu pot ori nu vor a urca credincioșii nici măcar o treaptă duhovnicească, nu se îmbracă în credință, nu-și pun cămășuța neprihănirii, și nu se păzesc de petele de păcură ci iată că mulți dând bir cu fugiții se întorc în gLume să facă ei cure cu păcură, gîndind ca o să le ajute alea la ceva... urmând iarăși sfaturile absurde ale lui nenia... ăla de care ți-am tot povestit, și care iese mereu cu pisikaa în lesă ca să se plimbe prin parc, acolo unde îi dă drumul ochindu-și câte o nouă viitoare victimă... de-a lui nenia.