[AndruscaCIM]

În prealabil postat de tricesimusquintus

3.Şi m-a dus, în duh, în pustie. Şi am văzut o femeie şezând pe o fiară roşie, plină de nume de hulă, având şapte capete şi zece coarne. 4.Şi femeia era îmbrăcată în purpură şi în stofă stacojie şi împodobită cu aur şi cu pietre scumpe şi cu mărgăritare, având în mână un pahar de aur, plin de urâciunile şi de necurăţiile desfrânării ei. 5.Iar pe fruntea ei scris nume tainic: Babilonul cel mare, mama desfrânatelor şi a urâciunilor pământului. (Apoc.17)

Da despre prooroci mincinosi nu ai gasit nimic in Biblie...ca ard aceste versete? Astia de sunt sectari toti...ca ciupercutele otravitoare si maniosi asa la suflet, dar cu zambetul molcom invatat la adunare, nimic nimic?

Uite o poezie compusa de mine instant...trista, dar adevarata, intr-o nota amuzanta, despre-o secta redundanta!!!



Femeia de cosmar!!!


A fost o data ca'n cosmar,

O femeie ciupercar.

Mare prooroc se dadea

Si multe prostii debita.

Boala mereu avansa

Insa ea nu se lasa

Avea viziuni la greu

Pentru ca-i era mereu rau.

Oamenii chiar o urmara,

Si-avura inima amara.

Unii insa n-au gandit,

Dupa ea au s-au tipilit.

Niciodata n-au gandit,

Nici atunci, si nici acum,

Si totul miroase-a fum.

Negru si inecacios,

Ca de eretic stufos.