[mariamargareta]

180. Comentariu la “Cuvântul lui Dumnezeul de la Pucioasa”, cu prilejul sărbătorii sfântului Grigorie Palama

Cuvântul care vine din cer la Pucioasa nu este neapărat pentru oamenii care s-au plictisit de lungimea lui, ci mai ales pentru sfinţii din ceruri, care caută prilej să vorbească şi ei odată cu “Cuvântul” Pucios şi să-şi mângâie cu el şi cu Duhul Sfânt Mângâietorul inimioara lor de carne spiritualizată, aşa cum s-au mângâiat pe vremea când petreceau cu trupul de carne materială pe pământ:
“O, poporul Meu de la izvor, dacă sunt mulţi, sau puţini dacă sunt dintre cei ce zic că e prea multă grăirea Mea, chiar şi peste tine multă, Eu văd dintre sfinţi cât Mă caută cei însetaţi de putere şi de mângâiere, şi Mi-e milă de ei, că Mă aşteaptă, şi-Mi caută la tine cuvântul când el vine, şi se uită dacă el vine, iar dacă nu vine, nu se mângâie inimioara lor. O, fiilor, sunt mulţi care-Mi caută mângâierea, şi vor fi tot mai mulţi, că durerile sunt tot mai multe, şi n-are cine să-i mângâie pe cei îndureraţi, decât Duhul Sfânt Mângâietorul, Duhul Tatălui şi al Meu, Duhul cu Care sfinţii Mei s-au mângâiat pe pământ şi le-a fost leagăn şi le-a fost hrană şi sprijin în suferinţe şi în prigoane pentru numele Meu, în bucurii şi în dureri.” (Citat din Cuvântul pucios din 28-02-2010)

Spiritul sfântului Grigorie Palama este chemat să se amestece cu cuvântul lui în Cuvântul Pucios, şi să vină cu bucuria mărturisirii, pentru a-i grăi poporului pucios în duh de biserică:
“Am în sărbătoare vestită de sfinţi şi de părinţi prin biserică pomenirea arhiereului Grigorie, [...] Sunt sfinţii plini de dor pentru venirea Mea, căci vin şi ei cu Mine când vin, aşa cum este scris să vin Eu când vin, iar bucuria mărturisirii este cu ei în cer între sfinţi, aşa cum a fost ea şi pe pământ între oameni, şi grăiesc de lângă Mine sfinţii Mei în duh de biserică, ... “ (Citat din Cuvântul pucios din 28-02-2010)

Spiritul lui Grigorie Palama îi mulţumeşte Duhului pucios că i-a permis să ia şi el cuvântul şi să-şi rostească mărturisirea. Apoi îşi arată uimirea sa şi-i fericeşte pe fiii Cuvântului (liderii pucioşi) şi pe adepţii lor (poporul pucios) că lucrează cu duhul mărturiei şi cu duhul proorociei în biserica lor:
“Îţi mulţumesc în cer cu umilinţă că ai coborât cuvânt la ieslea Ta de azi pe pământ şi că Te-ai făcut cale a mărturisirii mele dintre sfinţi, şi bucuria mea în cer e mare, şi e cu multă umilinţă. [...]
O, iubiţi cu putere bucuria umilinţei, voi, fii ai cuvântului lui Dumnezeu acum pe pământ pe vatra neamului român! Vă privesc cu uimire, fiilor. Mă aplec şi vă fericesc pentru mila şi harul Domnului de peste voi, cei de azi ai Săi pe pământ, popor de ucenici cu învăţătură din cer între ei, biserică a cărei cap este Domnul, Cel plin de slava cuvântului Său între voi, duhul mărturiei, duhul proorociei pe masa bisericii lui Hristos pe pământ.” (Citat din Cuvântul pucios din 28-02-2010)

Apoi el anunţă întregii lumi că Sfântul Petru, piatra de temelie a Bisericii lui Hristos, a fost înlocuit cu o nouă Piatră de Temelie a Bisericii Mărturisitoare, şi această piatră este Poporul Pucios. Spiritul lui Grigorie binecuvintează această “Piatră” cu binecuvântare arhierească:
“Tu, cel uns cu ungere din cer, tu, popor de azi al lui Hristos, păstrează-te sub harul Său, căci prin harul Domnului eşti tu acum piatră a bisericii ce va să fie, biserică mărturisitoare prin Hristos, prin duhul proorociei, care naşte fii lui Dumnezeu. Pace ţie! Binecuvântare arhierească aşez peste tine” (Citat din Cuvântul pucios din 28-02-2010).

În schimb, slujitorii bisericeşti şi creştinii ortodocşi care pretind că Biserica Ortodoxă cea de 2000 de ani este încă Biserica lui Hristos, sunt nişte mincinoşi:
“Sfinţii din cer te mărturisesc azi popor agonisit de Dumnezeu dintre cei ce-şi zic biserică a lui Hristos, dar nu sunt, ci mint, precum este scris la capătul Scripturilor cele pentru acum, la sfârşit de timp” (Citat din Cuvântul pucios din 28-02-2010)

Poporul Pucios este poporul Harului şi este trupul lui Hristos, şi este chemat la întărirea veghei pentru cea de-a Doua Venire a Domnului:
“Vine vremea când toţi vor şti între ei de puterea ta cea mică şi de harul cel mare de peste tine al Domnului, şi mulţi vor şti că Domnul te-a iubit şi că te iubeşte şi, vrând-nevrând, mulţi se vor umili înaintea acestei lucrări cu tine, cuvântul lui Dumnezeu cu tine, popor al harului lui Hristos. Pace ţie de la sfinţii din cer! Cel ce este în mijlocul tău este mare, iar tu eşti trupul Lui, mădulare ale Lui, precum este scris. O, întrăreşte-ţi(sic!) veghea cea pentru viaţă mare şi sfântă şi stai în prag pentru venirea Domnului la tine,...” (Citat din Cuvântul pucios din 28-02-2010)

Totodată, Poporul Pucios trebuie să fie pregătit şi pentru cea de-a Treia Venire a Domnului, întru putere multă şi întru slavă, când Hristos va veni, dar nu va veni pe norii cerului cum se spune în Apocalipsă, ci se va materializa din mijlocul poporului pucios cel ales, aşa cum S-a arătat Hristos deodată în mijlocul aleşilor lui pe muntele Taborului:
“...şi aşteaptă slava Sa cea mare, ziua când El Se va arăta din mijlocul tău ca de pe muntele Taborului la ucenicii Săi, spre slava Lui cea mare şi spre ruşinarea celor necredincioşi din pricina neumilinţei lor! Har, har peste tine! Harul Domnului cu tine, căci Domnul este Stăpânul tău, Păstorul tău şi Mântuitorul tău! Amin, amin, amin.” (Citat din Cuvântul pucios din 28-02-2010)

Pucioşii au uitat de vremurile când se lăudau cu biserica lor de la Glodeni Vale, pe care o numeau “templu” şi “Noul Ierusalim Ceresc”. Acum, auzind ei de prin ziare că BOR vrea să-şi ridice o Catedrală a Neamului înaltă şi împodobită, care va eclipsa total şi definitiv “templul pucioşesc”, ei nu scapă prilejul să o critice înainte de a fi zidită:
“... vine vremea şi a şi venit ca adevăraţii Mei închinători să se închine în duh şi în adevăr, nu în temple înalte şi împodobite pentru ochiul omului, pentru ademenirea omului.” (Citat din Cuvântul pucios din 28-02-2010)

Singura carte de căpătâi a pucioşilor va fi de acum încolo Biblia de la Pucioasa, supranumită de ei “Cuvântul lui Dumnezeu”, pe care va trebui s-o înveţe din scoarţă în scoarţă, ca nişte şcolari silitori care stau mereu cu trupul (cu nasul) în carte:
“Har, har peste tine, poporul Meu! Stai cu ochii în carte, tată! Învaţă cartea Mea, cartea Mielului lui Dumnezeu Care spală păcatele oamenilor! Şcolarul învaţă mereu. Să fii mereu la învăţat, fiule. Să fii mereu, mereu şcolar, tată, căci cine nu stă şcolar nu mai învaţă, ci se duce şi stă cu lumea.
O, stai cu duhul şi cu trupul în cartea Mea, şi aşa să-ţi câştigi tu sufletul tău, aşa, poporul Meu, aşa să te păstrezi al Meu, şi din al Meu să iei şi să ai, tu, cel ce dai. “ (Citat din Cuvântul pucios din 28-02-2010)