[ory]

Eu nu am inteles niciodata sintagma ; "...sa se lepede de placerile lumestri ...", cum adica sa te lepezi de placerile lumesti, traind in lume. Si faptele noastre care tin de supravietuire tot placeri lumesti s-ar traduce in multe din intentiile bisericesti, si totusi cu ce am ramane in aceasta lume, daca am renunta si la supravietuire.
Ori, sa inteleg ca aceste placeri lumesti tin de lucrurile inventate pe parcursul evolutiei si de care ne putem lipsi, supravietuind in continuare ? !
Nu stiu , dar stiu ca aceste placeri pot fi destul de relative, in timp ce pentru unii si rutina zilnica poate semnifica o placere in existenta, pentru altii, care apeleaza la tot felul de energizante si halucinogene considera ca reprezinta placeri...ori, banii, hainele, bijuteriile, mancarea buna tot placeri lumesti inseamna, si atunci unde le situam, casa, mai ales, in functie de fiecare individ si mediul propriu ? !
si sarbatorile le incununam cu placeri lumesti, noi insine suntem fiinte lumesti, de ce am incerca sa ne departajam prin atata abstractie, cand ceea ce este viu, palbabil este aici cu noi si in constiinta noastra si trebuie sa facem o armonie intre acestea.
Libertatea pentru care s-au luptat martirii neamului reprezinta o placere lumeasca, fiindca notiunea ei semnifica atatea libertati tranformate in placeri pamantene.
Deci, nu stiu de ce se mai discuta de lepadarea placerilor lumesti, intr-o lume atat de evoluata in care aproape toti ne-am contaminat si ne convine acest statut, am luptat pentru el.
Nimeni, absolut nimeni nu se leapada de placerile lumesti, nici cei din manastire, ele existand in viata fiecaruia sub diferite forme si in functie de disponibilitati, mai putin in viata unor triburi de oameni salbatici, existente si astazi, care, cu adevarat traiesc atat cat sa supravietuiasca.
..." putem oare sa renuntam la tot ? "..Adica, ce vrea sa insemne asta ? Nu inteleg de ce se emit teorii , practic, incompatibile cu viata, de ce se exagereaza, cine a spus sa renuntam la tot, sau, ce inseamna acest tot ?
Placerea in sine, face parte din constructia fiintei noastre fizice, psihologice si spirituale, nu avem cum sa ne dispersam e ea, decat sa-i rationam nivelul pana la care tinde sa ajunga si care ne este folositor.