Jane, ne putem indoi de orice, si sa ajungem sa credem ca suntem in Matrix si ca totul, absolut totul, se petrece in capul nostru, manipulat de niste fiinte sau masini malefice...
Acum, serios vorbind, realitatea fizica exista totusi, daca nu ne putem increde nici in hoardele de oameni de stiinta si credem ca totul este o conspiratie, daca nu ne putem increde nici in propriile simturi, atunci in ce ne putem increde?
Si apostolii au vorbit 'de ceea ce au vazut cu ochii lor, ce au pipait cu mainile lor, ce au auzit cu ochii lor'. Si pentru credinta exista si o baza 'empirica', nu numai spirituala. Altfel nu ar putea de loc fi deosebita credinta de paranoia.
In general, toata cultura umana se bazaza pe un anume grad de incredere, nu neaparat pe credinta. Avem totusi incredere, ca fiinte rationale ce suntem, in alti oameni, nu putem totul sub semnul intrebarii, ca Miss Marple cand cauta criminalul. Daca nu putem avea incredere in nimeni, unde ajungem? La paranoia generalizata.
Sigur, tot ceea ce vedem si simtim acum, tot ceea ce vedem si cu ochii inimii, este 'in parte', cum spune sf. Pavel. Realitatea in deplinatatea ei o vom cunoaste abia cand Imparatia va vebi cu putere, si abia cand ne vom indumnezei.
Dar asta nu inseamna ca nu putem vedea nimic acum, ca traim intr-o iluzie cosmica completa...
__________________
"Dacă nu putem fi buni, să încercăm să fim măcar politicoși." (Nicolae Steinhardt în Jurnalul fericirii)
|