Citat:
În prealabil postat de Seraphim7
Sa va spun o povestioara:
Un ucenic al unui pustnic orb,a aflat ca tatal sau murise si mama sa ramase vaduva cu cativa copii,si ii incoltise un gand sa plece acasa sa o ajute pe mama sa,si acest cand devenise o puternica dorinta.Parintele sau staruia sa ramana dar dorinta era prea puternica.Si pornid el acasa s-a odihnit sub umbra unui copac,si ii apare in fata un calugari, vazandu-l au prins a vorbi iar monahul nostru ii spune pricina lui,celalalt monah il sfatuieste sa se intoarca inapoi la stretul sau,acesta nu putea fi intors din diavolesca dorinta.Si monahul ii zice,,Sa sti ca eu sunt un inger al lui Dumnezu trimis de El sa apar familia ta,dupa moartea tatalui tau dar daca te vei intoarce acasa la mama ta voi pleca de la familia ta.
|
Da, asa da...dar nu "calugarul' sa paraseasca familia, si sa o lase cum o fi. Altceva e un deces, care surpvine din voia lui Dumnezeu, si total alta decizia unui om de a fugi de acasa, fara sa spuna de ce, si unde...parerea mea! E ceva incalificabil, pentru ca eu stiu ca inainte de a te retrage din lume, trebuie sa rezolvi totul, si sa lasi lucrurile clare in urma...nu sa fugi, indiferent de situatie...nu e ceva normal!
Un barbat normal, chiar si daca sotia s-ar impotrivi...ar incerca sa o convinga cumva de faptul ca decizia e luata, sau i-ar spune cu fermitate " M-am decis, de maine...sau de saptamana viitoare ma retrag in monahism!"