Citat:
În prealabil postat de Seraphim7
Sa va spun o povestioara:
Un ucenic al unui pustnic orb,a aflat ca tatal sau murise si mama sa ramase vaduva cu cativa copii,si ii incoltise un gand sa plece acasa sa o ajute pe mama sa,si acest cand devenise o puternica dorinta.Parintele sau staruia sa ramana dar dorinta era prea puternica.Si pornid el acasa s-a odihnit sub umbra unui copac,si ii apare in fata un calugari, vazandu-l au prins a vorbi iar monahul nostru ii spune pricina lui,celalalt monah il sfatuieste sa se intoarca inapoi la stretul sau,acesta nu putea fi intors din diavolesca dorinta.Si monahul ii zice,,Sa sti ca eu sunt un inger al lui Dumnezu trimis de El sa apar familia ta,dupa moartea tatalui tau dar daca te vei intoarce acasa la mama ta voi pleca de la familia ta.
|
Aici e vorba
1) de un om care era deja calugar
2) de mama si frati, nu de soitie si copii.
Legatura intre sot si sotie este mai importanta decat cea dintre copii si parinti. "Sa-si lase omul pe mama si tatal sau..'. Cand te casatoresti iti iei nesilit de nimeni o responsabilitate fata de persoana cu care te casatoresti. Este un angajament pe viata (de fapt si dincolo de viata asta).