`Ma indoiesc ca pina si preotii de la orase ar face lucrurile acestea. ele reprezinta forme ale umanitatii noastre care pier odata cu moartea noastra. Dincolo nu iei cu tine nimic din asa ceva. Ba mai mult, esti judecat pentru asa ceva.
`
Daca nu o fac, ar face bine sa inceapa... Ele nu pier dupa moartea noastra... de fapt, sunt printre putinele lucruri pe care le lasam aici dupa moarte. De ce ai fi judecat pentru asa ceva?
`Cultura este insa o arma cu doua taisuri: cu cit afli mai multe, stii mai multe, esti mai bogat in ale culturii umane cu atit exista pericolul sa cazi in pacatul mindiriei.`
La fel de bine: cu cat devii mai apropiat de Dumnezeu, mai virtuos, mai bune etc. cu atat pericolul exista pericolul sa cazi in pacatul mandriei, asta ce inseamna: Sa nu ne mai straduim, de frica ca am putea cadea?
Binenteles, ca exista riscuri, dar solutia de a nu cadea in pacatul mandriei nu este sa nu intri in contact cu ceea ce ar putea sa te mandreasca... ci sa constientizezi ca lucrurile alea iti sunt date de catre Dumnezeu... si toate le faci pt. slava lui Dumnezeu, dupa cum zice Pavel: `Dar sa nu imi fie mie a ma lauda...`. Aici trebuie dusa lupta...
|