Citat:
În prealabil postat de Jane Says
Mai voi chiar credeti ca asa usor se cade in ispita, nu vrea sotul cu mine astazi si eu ma duc la altul instantaneu?
|
Sfantul Iacob Postitorul - 4 martie
Acest sfant lacob a trait in veacul al saselea. El a fost atit de desavirsit in viața cea dumnezeiasca, incit Dumnezeu i-a daruit darul de a vindeca bolile grave ale oamenilor numai cu rugaciunea.
Dar uritorul oamenilor diavol l-a invaluit pe acest placut al lui Dumnezeu cu multe si mari ispite. Odata niste oameni ticalosi si destrabalați au trimis la el o desfrinata. Ea s-a dus sub prefacatoria lacrimilor la el, dar cu scopul de a-l ademeni la pacat. Vazind ca inima lui incepe sa slabeasca, Sfintul lacob si-a ridicat mina dreapta si a bagat-o in flacara focului, ținind-o acolo pina cind a ars cu totul. Vazind aceasta femeia s-a umplut de groaza, s-a pocait si si-a schimbat viața.
Dar alta data Sfintul Iacob nu a mai fugit cu aceeasi tarie de ispita, si a cazut astfel: niste parinți au adus la el pe fiica lor care era indracita, au lasat-o la usa chiliei lui si au plecat. Sfintul cu adevarat a vindecat-o, dar mai apoi a pacatuit cu ea, apoi ucis-o si a aruncat cadavrul intr-un riu, ca sa-si ascunda fapta. Caci stiut este ca de la adulter si pina la crima nu este decit un pas.
Lucru de mirare si cutremurator este insa ca acest Sfint lacob nu si-a pus capat zilelor de deznadejde, ci mai curind a vrut sa se pocaiasca de aceste cumplite crime, lucru pe care 1-a facut astfel: timp de zece ani dupa aceea el a intrat intr-un mormint deschis, nemaivrind sa iasa de acolo niciodata, in acei ani s-a intimplat o cumplita seceta prin acele locuri, din care mureau si oamenii si animalele. Cind a vazut ca rugindu-se fierbinte, Dumnezeu trimite ploaie, a cunoscut ca Dumnezeu l-a iertat.
Vedem cum
Dumnezeu uneori ingaduie unor astfel de uriasi ai sfințeniei sa cada, ca mai apoi, prin pocaința adevarata, cu inima cu adevarat umilita si zdrobita, ei sa cunoasca si mai adinc ce este marea milostivire si iertare a lui Dumnezeu, Care puternic este sa ierte orice pacat atunci cind vede zdrobirea inimii celui care a pacatuit, si ca se pedepseste si se osindeste mai intii el insusi.