Intr-adevar, din ce in ce mai multe voci spun "Nu exista Dumnezeu", daca ar exista ar interveni ca sa faca ceva concret, sa opreasca razboaiele, atentatele teroriste, nenorocirile de tot felul. Dureros este ca Dumnezeu chiar nu mai este in viata multora dintre oameni si atunci ce pretentie sa ma ai? Am ajuns sa il folosim pe Dumnezeu numai ca solutie de rezerva, ne aducem aminte numai cand vrem noi, ne apuca un chef de pocainta numai cand incepe sa ne mearga rau? Sigur ca Domnul ramane deschis fata de noi dar atitudinea noastra lasa mult de dorit.

In cartea Apocalipsei, cartea pentru ultima generatie, Domnul adresandu-se bisericii din vremurile din urma mai face o marturisire care la prima vedere nu are nimic iesit din comun, dar are. Spune Mantuitorul: "Iata Eu stau la usa si bat, daca aude cineva glasul Meu, voi intra la El, voi cina cu El si El cu Mine". Nenorocirea este ca dupa 2 milenii de crestinism, Domnul e tot pe la usi, bate si iar bate, nu forteaza intrarea si asteapta sa i se deschida. Daca il mai tinem mult la usa sa nu ne mai miram de toate problemele. Ne descurcam si singuri spunem de multe ori, dar situatiile mai nou aparute, crizele de tot felul ne depasesc. Ioan in viziune vede la sfarsitul timpului o situatie de acest fel si plange pentru ca nu s-a gasit nimeni in cer sau pe pamant care sa aiba o rezolvare, pana cand vede pe Domnul si realizeaza ca El este singurul care poate sa faca ceva.