Citat:
În prealabil postat de Jane Says
Conceptia ortodoxa despre sexualitate, pana la urma, nu e aceea ca, daca nu pot fi feciorelnici, mai bine le este sa se casatoreasca decat sa arda? Deci casatoria si tot ce implica ea fiind un pogoramant pentru ca inainte de cadere Adam si Eva nu se impreunau? Cred ca relatiile sexuale intre soti nu sunt pacatoase insa nici nu ajuta la desavarsirea celor doi. Ori crestinismul parca incearca sa aduca omul la starea initiala?
|
Jane, cred ca ai inteles gresit conceptia ortodoxa asupra sexualitatii.
Asta cu arsul este numai un aspect, sf Pavel o spune pentru vaduvi de altfel (adica ar fi mai bine ca cei vaduvi sa nu se recasatoreasca, insa daca nu pot altfel..)
Casatoria nu este un pogoramant, este o cale de mantuire, cu toate aspectele pe care le implica. Si relatiile sexuale daca sunt traite cu dragoste si respect si daruire de sine pot si ele ajuta la desavarsire, prin viata de cuplu implinita si pe acest plan. Iar lipsa lor poate contribui la pacat in multe cazuri.. exista multe pacate, nu numai cele trupesti.
Tot asa cum si mancarea, nu numai postul, poate ajuta la desavarsire daca mancam multumind intr-adevar lui Dumnezeu, deci 'euharistic'. Nu numai in timpul postului manarea este un act sacru pentru un crestin, pana la urma, si ne aminteste de trairea din rai, cand orice fruct il punea pe om in comuniune cu Dumnezeu.
Ar trebui ca si sexualitatea noastra sa fie, ca orice aspect al umanitatii noastre, dat lui Dumnezeu si trait cu multumire si jerfta. Daca o consideram doar ca un pogoramant riscam tare mult sa dam la o pate ceva inerent fiintei umane, ori
ce nu este asumat nu este mantuit, nu este transfigurat.
(Despre sexualitatea dinainte de cadere nu stim mare lucru; probabil, cum speculeaza unii parinti, ar fi fost o altfel de unire, sau unirea trupeasca ar fi fost un act trait altfel decat ne putem imagina, excluzand elementul de patima sau in orice caz pericolul caderii in ea, dar acum unirea asta asa se traieste, si nu unirea in sine este consecinta caderii)
A fi un singur trup nu se refera bineinteles numai la unirea sexuala dar se refera si la ea. Noi suntem fiinte globale,
despartirea trupului de suflet este arbitrara si cand are loc fortat (la moarte de exemplu) o consecinta a pacatului.
Se spune ca unirea dintre soti este pentru unirea lor (ca sa fie ca 'Hristos si Biserica', da, si trupeste, si degeaba se supara puritanii, dar si unirea sexuala este un simbol al unirii dintre Dumnezeu si om, se poate citi asta in Cantarea Cantarilor de exemplu), pentru 'canalizarea' sexualitatii ('impotriva desfranarii', adica: daca te legi de o fiinta printr-o legatura sfanta, de fidelitate si dragoste si responsabilitate, nu iti traiesti dezordonat sexualitatea) si pentru porocreere (in orice caz fara refuzarea din principoiu a procreerii). Toate trei.
Asta este conceptia care o gasesti la parintii Bisericii. Citeste in orice carte despre cununie (in afara de p. Arsenie Boca, despre care nici nu se stie sigur ca el a scris cartile care circula) serioasa si asta ai sa gasesti. Citeste si sf. Ioan Gura de Aur, despre casatorie, cu atentie...