Draga Cristy,
Desi poate ar trebui sa-i las pe cei casatoriti sa vorbeasca din experienta lor, totusi iti spun din ce am vazut eu in familia mea, de fapt la parintii mei, eu fiind necasatorita. Parintii mei, desi si unul si altul aveau job-uri stresante, nu aduceau nimic din framantarile exterioare in casa, decat daca doreau sa se sfatuiasca reciproc, dar nu ca sa tensioneze atmosfera acasa. Dau slava Domnului ca mama mea e o femeie smerita, iar tata nu e nici el prea departe. Asta i-a ajutat sa depaseasca orice problema pe care au avut-o. Eu n-am asistat niciodata la vreo cearta intre ei, dar stiu ca discutau foarte deschis totul. Se mai intampla sa vad tensiuni cand mama lua o decizie sa mergem undeva, fara a-i cere acordul tatalui, iar el era putin suparat, dar ii trecea repede. Posturile tinute cu totii, rugaciunile, mersul la Biserica, in pelerinaje, ajutorarea reciproca si a celorlalti, etc. au facut ca ai mei sa implineasca anul asta 31 de ani de la casatorie. Hai ca le-am facut publicitate si pe tine te-am ametit cu exemplele astea.
Uite cateva pareri sistematice:
1. Stresul de la serviciu ramane acolo.
2. Smerenia e calitatea lui Dumnezeu, trebuie sa o invatam. Nu pot sa-ti dau prea multe sfaturi, ca si eu sunt tot in faza de invatare. Citeste Biblia (Evangheliile) si o sa vezi atitudini de-ale Mantuitorului pline de smerenie. Apoi chiar atitudinea lui Dumnezeu Care Ii da Judecata sa o faca Fiul.
3. In familie unul trebuie sa fie celuilalt odihna, adica sa fim ca un han care sa-l primeasca cu iubire si liniste pe celalalt.
4. In familie nu exista eu, ci noi. Orice decizie se ia in doi. Cand cineva te intreaba ceva de genul sa mergeti undeva. Ii raspunzi ca o sa te consulti cu sotul si ii dai raspunsul apoi. Nu e vorba ca nu ai libertate sau ca nu are sotul incredere in deciziile tale, ci ca in familie trebuie ca deciziile sa fie luate in comuniune.
5. Comunicarea este importanta. Te deranjeaza ceva, spune-i! Te deranjeaza cum te-ai purtat tu, mergi si spune-i si cere-ti iertare! Nu te culca niciodata suparata sau lasandu-l pe celalalt trist. Nu stii daca te mai trezesti si poti sa pleci din lumea asta lasand intristare.
6. Spui ca ai locuit impreuna cu sotul. Nu vreau sa intru in detalii, am vazut oameni care au locuit perioade scurte unul cu altul si au trait ca frate si sora. Ideea e ca daca nu e situatia de mai sus, atunci ar trebui sa va curatati sufletele. Prin orice tip de pacat, noi ne indepartam de Dumnezeu. Daca nu mergem sa ne spovedim si sa reintram in comuniune cu Dumnezeu, noi traim singuri. Comuniunea intr-o familie inseamna cei doi si Dumnezeu. El este Cel Care leaga.
7. A ridica vocea si a vorbi urat cu un om sunt semne de intunecime interioara, de mandrie si de manie. E cu atat mai grav cu cat e vorba de sotul tau, cel pe care ar trebui sa-l iubesti si cu care ar trebui sa te comporti diferit.
Ceea ce Dumnezeu ne cere e sa iubim. Prin fiecare gest prin care noi nu cultivam iubirea, ne simtim tulburati, intristati, indurerati...asa cum esti tu acum. Prin orice gest de iubire ne simtim impliniti, si dornici sa inmultim iubirea. Deci sa invatam sa iubim!
Elena
|