Citat:
În prealabil postat de costel
Sminteala este prilejul pe care il dam aproapelui sa pacatuiasca. Cred ca e mai bine sa graim atunci cand cineva vesteste ceva gresit, ca nu cumva greseala sa se extinda. Pentru cel cazut in greseala spusele mele nu mai sunt o sminteala, dar pentru cel ce inca nu a cazut si sta sa cada, pot fi un sprijin care il fereste de cadere. Asa ca e bine sa graim atunci cand vedem ca oamenii iubesc mai mult intunericul decat lumina.
|
Si daca eu spun ceva, ca sa ii atrag atentia ca a gresit, si el se intoarce impotriva mea si
huleste lucrurile acelea, facandu-si un pacat pe care nu l-ar fi comis daca eu nu deschideam gura, dandu-i prilej? Pe mine ma dor uneori "urechile" de ce aud si citesc pe forumul asta, si cred ca de multe ori noi impingem omul spre reactia aceea.
Si ma refer nu la cei care sincer vor sa afle, care pun intrebari si au nevoie de raspuns, de indrumare, ci la cei care sunt absolut fermi pe pozitii, cum ar fi neoprotestantii, si stim si unii si altii din start ca dialogul asta nu se sfarseste niciodata? Si de la o replica la alta, noi ne enervam iar ei, stand fermi pe pozitiile lor, scriu si gandesc lucruri care se vor face mari pricina de Judecata (si nu a noastra), iar vina noastra e ca nu am stiut sa vorbim cu mai multa blandete, cu mai putina mandrie.
Si ca, in fond, prin agresivitatea noastra, prin faptul ca nu am stiut sa ne oprim la timp cu "nu stiu frate, dar eu raman in dreapta credinta si tu fa cum stii", am si facut "reclama" proasta ortodoxiei.