Frumos topicul, da' e asa un amalgam pe alocuri ca, privind din exterior nu stii daca ar trebui sa zambesti sau sa te intristezi!
Oare sa incep cu tine, anna21, care te contrazici de cateva ori in cateva zeci de cuvinte? A fi credincios este o calitate pe care e greu s-o gasesti cu adevarat, iar cine spune ca indeplineste TOATE conditiile pentru a fi placut Sfintei Treimi, adica nu mai are nimic de invatat ci doar de invatat pe ceilalti, se amageate amarnic. Problema este ca, invatand cu rabdare, prin puterea rugaciunilor, incepem sa intelegem din ce in ce mai bine, cat de departe de Adevar suntem, si ne este teama sa "lovim" cu vorba noastra... inteleapta pe cei... necredinciosi, nu pentru ca n-am avea dreptate, ci fiindca riscam sa ne smintim pe noi insine, daca nu avem duhul blandetii in vorbele noastre!!! Mai bine ne rugam pentru ei si gata. Dialogul "de bun simt" are loc intre oameni de calitate, unde orgoliul si mania, rautatea si ranchiuna, n-au ce cauta. Mie mi se pare ca Jane Says a punctat excelent exact structura de baza a credintei, oricare ar fi ea! Cat despre: "
O, Dumnezeul meu, binecuvanteaza sa fiu si eu o piatra care vorbeste spre slava Ta!", este mai mult decat simplu: ce este mai umil si mai tacut decat o piatra? Ori noi nu prea obisnuim sa ne lasam calcati in picioare si ne "modelam" dupa cum bate vantul, nicidecum ca suntem tari precum piatra in credinta noastra! Pentru ca daca ar fi asa, nu am mai avea de ce sa ne punem intrebari despre Dumnezeu si creatia Sa.
Citat:
Īn prealabil postat de costel
Sminteala este prilejul pe care il dam aproapelui sa pacatuiasca. Cred ca e mai bine sa graim atunci cand cineva vesteste ceva gresit, ca nu cumva greseala sa se extinda. Pentru cel cazut in greseala spusele mele nu mai sunt o sminteala, dar pentru cel ce inca nu a cazut si sta sa cada, pot fi un sprijin care il fereste de cadere. Asa ca e bine sa graim atunci cand vedem ca oamenii iubesc mai mult intunericul decat lumina. Crestinul adevarat stie ca mantuirea personala este dependenta de mantuirea aproapelui, de aceea nu e indicat sa taca.
|
Parerea mea este ca fiecare sa caute sa se apropie de cei de care se simte aproape si sa nu se amestece intre ei, mai ales in opinii. Imi imaginez o ograda in care incep si gastele si ratele si curcanul si gainile si toate orataniile sa-si dispuna intaietatea Adevarului... Corect si intelept ar fi, ateii, daca vor sa vina, sa priveasca tacuti, macar un timp pana se dumiresc, iar daca tot vin cu intrebari, sa fie de bun simt si nu din start ostentative: "Sunt ateu, intrebati-ma orice!" Singurul raspuns pe care i l-as da ar fi acela :"Intreaba-te singur!"
La fel si cu stilistii, catolicii, protestantii, etc. Aici suntem ortodocsi, iar ca sa ne balacarim pentru a ne impune "dreapta credinta" care pentru ei e "stramba", este un nonsens! Oricum, nu ne mantuim folosind bata! Cu mare tristete vad pe alocuri preoti inversunati care doresc sa arate tuturor dreapta credinta, dar dincolo de invataturile sfintilor Parinti, razbate ura, vanitatea, securea razboiului... Eu nu stiu ce-au inteles acestia de la toate invataturile pe care ni le-a lasat Mantuitorul Hristos, inclusiv cele spuse de Costel mai inainte? Fara duhul blandetii, e greu de crezut ca samanta ta va da rod bun! Cel mult, o perpetua ura intre unii si ceilalti!
Doamne-ajuta si iertati-ma daca mi-am permis sa spun ceva care poate v-a mahnit! Haideti sa vedem partea buna a lucrurilor!