Am avut si eu aceasta patima-ucigatoare-de-suflet. Cand am lasat-o am realizat ca tot ce faceam se invartea de fapt in jurul tigarii: mancam ca sa mearga tigara, beam ca sa mearga tigarea. Fumam cand ma trezeam, fumam inainte sa adorm etc.
Eu m-am lasat asa: am realizat ca nu pot sa si fumez si sa si ma apropii de Dumnezeu, m-am hotarat sa ma las. N-am zis la nimeni, am pregatit momentul. Cand a venit momentul, n-am luptat eu ci Hristos. Pur si simplu din acel moment n-am mai simtit nevoia sa fumez, decat efectele nefumatului: un sevraj scurt.
Stiu cu siguranta ca Hristos este Cel care m-a lasat pe mine de fumat. Eu doar am voit, cu vointa mea slaba.
Deci nu lua in deradere sfaturile cu rugaciunea si postul (eu eram in timpul postului). In post Hristos compenseaza neputintele noastre (caci si noi jertfim, putin).
Iti urez ca Hristos sa te intareasca si sa biruiesti!
|