Citat:
În prealabil postat de Mihnea Dragomir
Aici sunt silit să vă contrazic. Ele nu sunt "propuneri" în sens de "recomandări facultative" ci sunt porunci, comandamente. Deci, au un caracter obligatoriu (cu limitele de care sunt însoțite: femei gravide, bolnavi, cei robiți, cei care călătoresc). Dincolo de aceste limite, numai Cristos, prin cei pe care cu harul Său i-a calificat, ne poate da dezlegare și în nici un caz noi înșine.
Interdicția vine din dragoste, aici e cheia problemei.
|
Cred ca aici este o diferenta intre modul catolic si ortodox (asa cum l-am inteles eu cel putin, altii de aici nu vor fi de acord) de a intelege aceste lucruri;
Cand un ortodox spune ca un lucru nu este o interdictie ci o propunere, nu inseamna ca este 'facultativ' in sensul unei teme de acasa, spre deosebire de altele care ar fi obligatorii si ar antrena o nota proasta.
La noi nu exista notiunea de meritoriu vs suprameritoriu, de care vorbeai mai sus. Viata crestina urmeaza calea desavarsirii, si in Imparatie noi ne vom apropia din ce in ce mai mult de Dumnezeu, vom urma si acolo o cale de desavarsire (sf. Grigore de Nyssa o numeste epectasis, un fel de progres continuu spre mai sus, fara sfarsit). Deci, unui crestin i se cere sa nu stagneze, sa nu ramana ope un platou 'minimal'. Nu exista cerinte minimale care 'ar ajunge', si cerinte suplimentare, care produc 'merite suplimentare' la noi.
Revenind la post: postul este un mod de viata, nu numai un maldar de reguli. Postul ca mod de viata - incercarea de a-l pune pe Dumnezeu inainte si de a se folosi de darurile Sale din lume cu multumire (euharstic) si ne transformandu-le intr-un fel de idoli, nedevenind dependenti de ele - ni se cere in mod absolut, pentru ca acest 'post' este in legatura directa cu dragostea absoluta de Dumnezeu.
Postul cu reguli, care s-a format incetul cu incetul, este pus ca sa ne ajute pe noi incepatorii sa ajungem la aceasta atitudine postitoare constanta.
Vezi ce scrie sfantul Pavel in epistola catre corinteni despre post: ca este pentru cei slabi, pana la urma.. Si cel care se considera liber, care nu are nevoie sa nu manance carne, sa nu il sminteasca si sa il judece pe cel care este slab si mananca legume, si invers.