Citat:
În prealabil postat de Lavrentiu
Eu am avut o revelatie cand am citit "Femeia si mantuirea lumii". V-o recomand cu putere pentru subiectul asta.
Cel mai mult m-a ajutat urmatoarea explicatie a lui Evdokimov, la dilema "ne-preotiei femeii". Zice asa: femeia are jertfelnicia in mod ontologic, intern, prin faptul ca naste prunci. Ea se jetfeste pentru Dumnezeu in modul asta, pentru ca Dumnezeu ii incredinteaza aceasta jertfa.
La barbati e diferit: jetfelnicia este externa, barbatul este hirotonit preot - adica savarsitor al Jertfei nesangeroase. Fiecare la locul lui - si cum zicea Marius mai sus - in conditia lui - si astfel totul este conform vointei lui Dumnezeu.
Atunci cand femeia se leapada de jertfa ei, iar barbatul de rolul sau de slujitor al lui Dumnezeu, ajungem sa avem astfel de dileme. Dar insusi faptul ca avem aceasta dilema implica faptul ca nu vrem sa primim voia lui Dumnezeu ca atare.
|
Si pe mine m-a ajutat mult aceasta carte.
Cred ca trebuie adaugat, in legatura cu nasterea de prunci, ca si cele care nu pot avea copii in mod vizibil au un fel specific feminin dea 'zamisli', in mod invizibil. Dumnezeu le ajuta sa le gaseasca. De altfel, nici toti barbatii nu ajung preoti.
Iar pentru toti, atat barbati cat si femei, exista preotia imparateasca de care vorbeste sf. Petru.